gustare sf [At: PSALT. 1224 / Pl: ~tari / E: gusta] 1 Incercare a gustului unei mancari. 2 Mancare (rece) luata in cantitatzi mici intre mesele obishnuite. 3 (Reg) Mancare principala din timpul zilei. 4 (Inv) Gust. 5 Hrana.

GUSTÁRE (2) gustari s. f. Faptul de a gusta. 1. Aprecierea gustului (unei bauturi sau unei mincari). Crishmareasa... ma striga: Vin’ baiete! SHi sa gust vinul imi dete... Baui vinul de gustare. ALECSANDRI P. P. 265. 2. Mincare (de obicei rece luata in fuga in cantitate mica). Raminea totdeauna un codru de piine shi mai raminea vreo bucata de brinza shi vreo roshie. Astea erau gustarea ta pe la orele patru. PAS Z. I 38. Sa nu te duci acushica. Mai stai nitzel satzi dea Stanca o gustare. SADOVEANU M. C. 32. Punetzi... icrishoare moi cit se poate de multe shi altceva de gustare in buzunarile dulamei. CREANGA A. 121. ◊ Gustare de dimineatza = prima masa din zi masa de dimineatza. 3. (Regional) Timpul cind se ia masa. Mini pe la gustare Ma scot turcii la pierzare. SHEZ. I 109.

GUSTÁRE ~ari f. 1) v. A GUSTA. 2) Fel de mancare de obicei rece servita in cantitatzi mici shi la repezeala. /v. a gusta

gustare f. 1. actziunea de a gusta; 2. dejun.

gustáre f. Actziunea de a gusta. Prinz mic: a servi calatorilor o gustare.

gustáre s. f. g.d. art. gustắrii; (mancaruri) pl. gustắri

gustáre s. f. g.d. art. gustarii; (mancaruri) pl. gustari

GUSTÁRE s. v. aperitiv.

GUSTÁRE s. v. dejun pranz.

GUSTARE s. aperitiv (inv.) zacusca. (A luat numai o ~.)

gustare s. v. DEJUN. PRINZ.

gustáre gustari s.f. Mancare rece intre mese. In Maramuresh: pranz dejun: „Haida la noi pe gustare” (Memoria 2001: 63). „Maramureshenii la dejun i zic pranz gustare iar mancarea de dupaamiaza intre orele 16.0017.00 e ojina” (Barlea 1924). Din gusta (DEX MDA).

gustáre gustari s.f. Mancare rece intre mese. In Maramuresh: pranz dejun: „Haida la noi pe gustare” (Memoria 2001: 63). „Maramureshenii la dejun i zic pranz gustare iar mancarea de dupaamiaza intre orele 16.0017.00 e ojina” (Barlea 1924). Din gusta (< lat. gustare).