GUSTÁRE (2) gustari s. f. Faptul de a gusta. 1. Aprecierea gustului (unei bauturi sau unei mincari). Crishmareasa... ma striga: Vin’ baiete! SHi sa gust vinul imi dete... Baui vinul de gustare. ALECSANDRI P. P. 265. 2. Mincare (de obicei rece luata in fuga in cantitate mica). Raminea totdeauna un codru de piine shi mai raminea vreo bucata de brinza shi vreo roshie. Astea erau gustarea ta pe la orele patru. PAS Z. I 38. Sa nu te duci acushica. Mai stai nitzel satzi dea Stanca o gustare. SADOVEANU M. C. 32. Punetzi... icrishoare moi cit se poate de multe shi altceva de gustare in buzunarile dulamei. CREANGA A. 121. ◊ Gustare de dimineatza = prima masa din zi masa de dimineatza. 3. (Regional) Timpul cind se ia masa. Mini pe la gustare Ma scot turcii la pierzare. SHEZ. I 109.