APERITÍV aperitive s. n. 1. Gustare care se ia inainte de masa (pentru a stimula pofta de mancare). 2. Bautura alcoolica consumata inainte de masa (pentru a stimula pofta de mancare). Din fr. apéritif lat. aperitivus.

aperitiv ~a [At: DA / Pl: ~i ~e / E: fr aperitif (lat aperitivus a um)] 1 a Care deschide pofta de mancare. 2 sn Mancare (picanta) inaintea felului de rezistentza Si: gustare. 3 sn Bautura alcoolica consumata inainte de masa (pentru a stimula pofta de mancare).

APERITÍV aperitive s. n. 1. Gustare care se ia inainte de masa (pentru a stimula pofta de mancare) 2. Bautura alcoolica consumata inainte de masa (pentru a stimula pofta de mancare). Din fr. apéritif lat. aperitivus.

APERITÍV aperitive s. n. Gustare care se ia inainte de masa pentru a deschide pofta de mincare.

APERITÍV aperitive s. n. Gustare care se ia inainte de masa (pentru a deschide pofta de mancare). Fr. apéritif (lat. lit. aperitivus).

APERITÍV s.n. Gustare luata inainte de masa pentru a stimula pofta de mancare. [< fr. apéritif cf. lat. aperitivus < aperire a deschide].

APERITÍV s. n. gustare (sau bautura) inainte de masa. (< fr. apéritif lat. aperitivus)

APERITÍV ~e n. 1) Gustare care se ia inainte de masa (pentru a stimula pofta de mancare). 2) Bautura alcoolica consumata inainte de masa. /<fr. apéritif lat. aperitivus

aperitiv n. 1. purgativ care deschide caile sau porii; 2. ceea ce aduce pofta de mancare: un aperitiv.

*aperitív a adj. (lat. aperitivus d. aperire a deschide). Med. Care deschide lichidelor economiiĭ animale caile k purgativele sudorificele diureticele sh. a. Care deschide pofta de mincare: pelinu e aperitiv. S. n. pl. e. Bautura care deschide apetitu (insotzita shi de mezelurĭ): pelinu e un aperitiv. V. pregust.

aperitív s. n. pl. aperitíve

aperitív s. n. pl. aperitíve

APERITÍV s. gustare mezelic (inv.) zacusca. (A luat un ~.)

APERITIV s. gustare (inv.) zacusca. (A luat un ~.)

aperitív (aperitíve) 1. Bautura alcoolica ce se serveshte inainte de masa. 2. Gustare mezelic. Fr. apéritif. Intrucit exista obiceiul de a insotzi bautura cu cite un sandvish in limba curenta aperitiv inseamna mai curind gustarea mezelicul care se servesc impreuna cu bautura.

APERITÍV s.n. Bautura alcoolica servita inainte de masa pentru deschiderea apetitului; fr. engl. aperitif; germ. Aperitif; it. aperitivo. Din categoria aperitivelor fac parte bauturi elaborate pe baza de vin (Dubonnet vermuturi) sau alcool (bitteruri gentziane) cu adaos de plante sau esentze avand gust amarui precum shi rachiuri pe baza de cereale de fructe sau de plante (whisky gin tzuica tequila). K termen de specialitate aperitiv este intotdeauna o bautura^[1] iar felul de mancare servit inainte de masa se numeshte gustare.

aperitiv aperitive s. n. (intl.) palme date la inceputul unei batai