9 definiții pentru mezel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze.
MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. – Din tc. meze.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mezel1 sn [At: CANTA, ap. LET. III, 180/9 / V: (înv) ~zilea sf / Pl: ~uri, (înv) ~e / E: tc meze] 1 (Înv; mpl) Mezelic (1). 2 Nume generic dat preparatelor alimentare de tipul salamului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mezel2 s vz menzil
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEZÉL, mezeluri, s. n. (Mai ales la pl.) Diferite feluri de salam și preparate similare. Masa era plină cu tot felul de mezeluri. BUJOR, S. 117. Cîte un mezel, cîte un păhăruț de vin. VLAHUȚĂ, la TDRG. Sare repede jos, plătește birjarului și, încărcat în buzunare cu mezeluri sună destul de emoționat. CARAGIALE, O. II 233.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MEZÉL ~uri n. mai ales la pl. Produs alimentar din carne afumată (salam, șuncă, jambon etc.). /<turc. meze
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mezél s. n., pl. mezéluri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mezél s. n., pl. mezéluri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
mezel s. v. MEZELIC.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
mezél (mezéluri), s. n. – 1. Antreu, gustare. – 2. Salam, cîrnat. – Var. (înv.) mezea. Mr. mizé, megl. mezé. Tc. meze, din per. māzā (Roesler 599; Șeineanu, II, 258; Loebel 63; Lokotsch 1453), cf. ngr. μεζές, alb. mezë. Forma primitivă este cea a variantei, de la al cărei pl. mezele s-a reconstituit noul sing. – Der. mezelic, s. n. (gustare), din tc. mezelik, cf. megl. miziloc, ngr. μεζελίϰι; mezelerie, s. f. (prăvălie de mezeluri).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mezel, mezelurisubstantiv neutru
- 1. Nume generic dat mai multor preparate alimentare din carne, de tipul salamului. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: mezelic
- Masa era plină cu tot felul de mezeluri. BUJOR, S. 117. DLRLC
- Cîte un mezel, cîte un păhăruț de vin. VLAHUȚĂ, la TDRG. DLRLC
- Sare repede jos, plătește birjarului și, încărcat în buzunare cu mezeluri sună destul de emoționat. CARAGIALE, O. II 233. DLRLC
-
etimologie:
- meze DEX '98 DEX '09