MEZELÍC mezelicuri s. n. (La pl. cu valoare de sg.) Gustare aperitiv. Dupa mezelic onorata comisie de ancheta trecu in biroul arhimandritului. STANOIU C. I. 103. Eu am mincat... Un mezelic de pastrama Cu un dumicat de piine. PANN P. V. I 17. ♦ (Rar) Delicatese bunatatzi. Are gusturi rasfatzate el o sa se tot plinga k nu iai dat mezelicuri shi trufandale. ODOBESCU S. III 39.