meticulos, ~oasă [At: LM / Pl: ~oși, ~oase / E: fr méticuleux] 1-2 a (D. oameni) Preocupat (în mod exagerat) de amănunte Si: minuțios (1-2), pedant. 3 a (D. oameni) Care lucrează cu foarte multă atenție Si: minuțios (2), pedant. 4-5 a, av (D. însușiri și deprinderi ale oamenilor) (Într-un mod) care denotă atenție, grijă pentru amănunte. 6 a (D. realizăriale oamenilor) Făcut cu grijă deosebită pentru toate amănuntele Si: minuțios (3), scrupulos. 7 av Cu de-amănuntul Si: amănunțit.

METICULÓS, -OÁSĂ, meticuloși, -oase, adj. (Despre persoane) Care dă atenție tuturor amănuntelor, migălos, scrupulos la lucru. Orînduise conținutul cu toată luarea-aminte de femeie meticuloasă. C. PETRESCU, C. V. 9. Știi și tu cu ce oameni de omenie avem a face – foarte meticuloși, exigenți și scrupuloși. CARAGIALE, O. VII 225. ♦ (Despre acțiuni sau manifestări ale oamenilor) Făcut cu multă atenție, caracterizat prin atenție și răbdare, scrupulos. Și-a reluat camera în care a stat cînd era student... A găsit-o aranjată cu o grijă meticuloasă. REBREANU, R. I 249. ◊ (Adverbial) Conacul cel nou era așezat în mijlocul unui parc îngrijit meticulos. REBREANU, R. I 79.

METICULÓS, -OÁSĂ adj. (Despre oameni) Migălos, cu scrupule exagerate, scrupulos în muncă; tipicar. ♦ (Adesea adv.) Făcut cu atenție deosebită; minuțios, scrupulos. [Cf. fr. méticuleux, lat. meticulosus].

METICULÓS, -OÁSĂ adj. (despre oameni) care lucrează cu multă atenție, cu scrupule exagerate; tipicar, pedant. ◊ (și adv.) făcut cu grijă deosebită pentru amănunte; minuțios, scrupulos. (< fr. méticuleux, lat. meticulosus)

METICULÓS¹ ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care acordă atenție deosebită detaliilor; preocupat în mod special de amănunte; minuțios. 2) (despre obiecte) Care este făcut cu multă atenție și răbdare; minuțios. /<fr. méticuleux

METICULÓS² adv. În mod scrupulos; cu grijă și atenție excesivă pentru detalii; minuțios. /<fr. méticuleux

meticulos a. 1. care are scrupule exagerate; 2. migălos la culme.

*meticulós, -oásă adj. (lat. meticulosus). Migălos, compus din lucrurĭ foarte micĭ: un dicționar e lucru meticulos. Migălos, care se ocupă de toate lucrurile micĭ: om meticulos. Adv. În mod meticulos, minuțios: a examina meticulos.

meticulós adj. m., pl. meticulóși; f. meticuloásă, pl. meticuloáse

meticulós adj. m., pl. meticulóși; f. sg. meticuloásă, pl. meticuloáse

METICULÓS adj. 1. v. conștiincios. 2. v. amănunțit. 3. v. pedant.

METICULOS adj. 1. conștiincios, exigent, minuțios, scrupulos. (Un om ~.) 2. amănunțit, atent, migălos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.) 3. pedant, scrupulos, tipicar, (înv.) pedantic, (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)