migălos, ~oasă [At: LB / V: ~ăios / Pl: ~oși, ~oase / E: migală + -os] 1-2 a, av (D. acțiuni, realizări ale oamenilor) (Care cere, care se face) cu migală, meticulozitate. 3 a (D. oameni) Care lucrează cu multă migală Si: (reg) migoroșelnic.

MIGĂLÓS, -OÁSĂ, migăloși, -oase, adj. 1. (Despre persoane) Care lucrează cu migală, minuțios, meticulos. Vînătoria n-a avut alți interpreți plastici decît pe migăloșii miniaturiști. ODOBESCU, S. III 131. 2. (Despre acțiuni sau despre rezultatul lor concret) Care cere o muncă stăruitoare și minuțioasă, făcut cu migală. Niculaie nu-și părăsi îndeletnicirea sa migăloasă și plină de răspundere. V. ROM. iulie 1953, 101. Trebuia să adun papucii din curte și să-i împerechez din nou – muncă așa de migăloasă și de plictisitoare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 256. O poartă grea de stejar, lucrată toată-n sculpturi migăloase. VLAHUȚĂ, la TDRG. ◊ (Adverbial) Toate întrebările și frazele construite migălos îi pieriră brusc din memorie. BART, E. 215.

MIGĂLÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care lucrează cu migală. 2) (despre obiecte) Care se produce cu migală; realizat cu migală. /migală + suf. ~os

migălos a. 1. care se ocupă cu mărunțișuri; 2. se zice de lucruri mărunte dar cari cer timp și stăruință: alesul de orz e migălos.

migălós, -oásă adj. (d. migală). Plin de migală, meticulos: muncă, afacere migăloasă. Care se ocupă de lucrurĭ micĭ: om migălos. – În est migăĭos.

migăios, ~oasă a vz migălos

migălós adj. m., pl. migălóși; f. migăloásă, pl. migăloáse

migălós adj. m., pl. migălóși; f. sg. migăloásă, pl. migăloáse

MIGĂLÓS adj. v. amănunțit.

MIGĂLOS adj. amănunțit, atent, meticulos, minuțios, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.)

Migălos ≠ pripit