minuțios, ~oasă a, av [At: NEGULICI / P: ~ți-os / Pl: ~oși, ~oase / E: fr minutieux] 1-2 (Care cercetează lucrurile) în amănunt, cu multă atenție și răbdare Si: migălos, meticulos.

MINUȚIÓS, -OÁSĂ, minuțioși, -oase, adj. Care cercetează lucrurile în amănunt, cu multă atenție și răbdare; migălos, meticulos, scrupulos. ♦ Făcut cu deosebită atenție, în amănunt, care dovedește meticulozitate. Studiu minuțios. ▭ Un prietin bun al meu, care i-a fost secretar într-o vreme, povestește despre... grija necontenită și minuțioasă pentru frază, despre prelucrarea lui neobosită. SADOVEANU, E. 146. Înfipse un cuțit într-o pară și o curăță cu răbdare minuțioasă. C. PETRESCU, Î. I 9. Îmi aranja cu minuțioasă fantezie mustețile, cravata și părul. IBRĂILEANU, A. 18. ♦ (Adverbial) Cu grijă, cu multă băgare de seamă. Am să vă spun o veste bună, copii! anunță Constantin Lipan, strîngînd șervetul minuțios, ca un pachet ambalat de farmacie. C. PETRESCU, C. V. 91. Cerceta minuțios în maldărul de hîrtii și semna. SAHIA, N. 71.

MINUȚIÓS, -OÁSĂ adj. Migălos, meticulos; amănunțit. // adv. Cu grijă, cu multă băgare de seamă. [Pron. -ți-os. / cf. fr. minutieux].

MINUȚIÓS, -OÁSĂ I. adj. migălos, meticulos; amănunțit. II. adv. cu grijă, cu multă băgare de seamă. (< fr. minutieux)

MINUȚIÓS¹ ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre persoane) Care acordă atenție detaliilor; preocupat în mod special de amănunte; meticulos. 2) (despre obiecte) Care este produs cu rigoare și cu scrupulozitate; realizat cu multă atenție și răbdare; meticulos. [Sil. -ți-os] /<fr. minutieux

MINUȚIÓS² adv. Cu grijă și atenție excesivă pentru detalii; în mod scrupulos; meticulos. [Sil. -ți-os] /<fr. minutieux

minuțios a. care dă prea multă importanță amănuntelor sau mărunțișurilor: om minuțios, cercetare minuțioasă.

*minuțiós, -oásă adj. (d. minuție; fr. minutieux). Meticulos, care dă importanță și amănuntelor: om minuțios, inspecțiune minuțioasă. Adv. În mod minuțios: a inspecta minuțios.

minuțiós (-ți-os) adj. m., pl. minuțióși; f. minuțioásă, pl. minuțioáse

minuțiós adj. m. (sil. -ți-os), pl. minuțióși; f. sg. minuțioásă, pl. minuțioáse

minuțios.

MINUȚIÓS adj. 1. v. conștiincios. 2. v. amănunțit.

MINUȚIOS adj. 1. conștiincios, exigent, meticulos, scrupulos. (Un om ~; o fire ~.) 2. amănunțit, atent, meticulos, migălos, riguros, scrupulos, serios, (înv.) scump. (O cercetare ~ a faptelor.)