optziuni
  • info

10 definitzii pentru tipicar (adj.)

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

TIPICÁR A tipicari e adj. s. m. shi f. (Persoana) care da prea mare importantza lucrurilor marunte oprinduse la forme shi aspecte exterioare fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata inutila; (om) formalist pedant. ♦ Spec. (Persoana) care se tzine strict de tipicul1 bisericesc. Tipic1 + suf. ar.

tipicar ~a smf a [At: VLAHUTZA S. A. II 93 / Pl: ~i ~e / E: tipic1 + ar] 12 (Inv) (Persoana) care se tzine strict de tipicul1 (2) bisericesc. 34 (Persoana) care nu iese in activitatea lui dintro anumita rutina dand prea mare importantza amanuntelor. 56 (Persoana) care manifesta o minutziozitate exagerata Si: (irg) paretcar.

TIPICÁR A tipicari e adj. s. m. shi f. (Persoana) care da prea multa importantza lucrurilor marunte oprinduse la forme shi aspecte exterioare fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata inutila; (om) formalist pedant. ♦ Spec. (Persoana) care se tzine strict de tipicul1 bisericesc. Tipic1 + suf. ar.

TIPICÁR A tipicari e adj. 1. Care da prea multa importantza lucrurilor marunte shi se opreshte fara discernamint la forme shi la aspecte exterioare fara a patrunde in miezul lucrurilor; care nu e capabil sa iasa din rutina sa; formalist pedant. Se nimerise un director tipicar... care nu ieshea co iota din asprimile regulamentului. VLAHUTZA N. 184. ◊ (Substantivat) Directorul... un tipicar neinduplecat il primi de data asta cu surisul pe buze. BART E. 64. 2. Care se tzine strict de tipicul bisericesc.

TIPICÁR ~a (~i ~e) shi substantival (despre persoane) 1) Care acorda importantza exagerata lucrurilor neesentziale; meticulos; minutzios. 2) Care acorda prea multa atentzie aspectului formal al lucrurilor. 3) inv. Care se tzine cu strictetze de tipicul bisericesc. /tipic + suf. ~ar

tipicár a adj. shi s. (d. tipíc). Iron. Care se tzine de tipic formalist paretcar pedant rutinar: un tipicar!

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

tipicár adj. m. pl. tipicári; f. tipicára pl. tipicáre

tipicár adj. m. pl. tipicári; f. sg. tipicára pl. tipicáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

TIPICÁR adj. v. pedant scrupulos (inv.) pedantic (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)

TIPICAR adj. meticulos pedant scrupulos (inv.) pedantic (rar fam.) tabietliu. (Om ~.)

Intrare: tipicar (adj.)
tipicar1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tipicar
  • tipicarul
  • tipicaru‑
  • tipicara
  • tipicara
plural
  • tipicari
  • tipicarii
  • tipicare
  • tipicarele
genitiv-dativ singular
  • tipicar
  • tipicarului
  • tipicare
  • tipicarei
plural
  • tipicari
  • tipicarilor
  • tipicare
  • tipicarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

tipicara, tipicaresubstantiv feminin
tipicar, tipicarisubstantiv masculin
tipicar, tipicaraadjectiv

  • 1. (Persoana) care da prea mare importantza lucrurilor marunte oprinduse la forme shi aspecte exterioare fara a patrunde in miezul lucrurilor; (persoana) care manifesta o scrupulozitate exagerata inutila; (om) formalist pedant. DEX '09 DLRLC
    sinonime: formalist pedant pedantic tabietliu
    • format_quote Se nimerise un director tipicar... care nu ieshea co iota din asprimile regulamentului. VLAHUTZA N. 184. DLRLC
    • format_quote Directorul... un tipicar neinduplecat il primi de data asta cu surisul pe buze. BART E. 64. DLRLC
etimologie:
  • Tipic + sufix ar. DEX '09 DEX '98

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.