meshter ~a [At: (a. 1504) ap. DR VII 210 / V: (irg) ~tire mashtar sm / Pl: ~i ~e / E: mg meshter] 1 sm Persoana care practica o meserie (1) Si: maistru meseriash meshteshugar. 2 sm Meseriash cu calificare mai inalta care conduce de obicei o formatzie de lucru intro intreprindere sau intrun atelier Vz maistru. 3 sm (Ics) Dea ~i Joc de copii care se joaca la priveghiul mortului. 45 sm (Ie) ~ul strica (sau ~ strica shi drege de frica) Se zice despre un meshteshugar prost sau despre un om neindemanatic. 6 sm Proprietar al unui atelier in raport cu angajatzii sai Si: patron stapan. 7 sm (Inv) Maestru² (12). 8 sm (Pex; nob) Profesor. 910 smf a (Om) talentat Si: dibaci iscusit indemanatic priceput. 1112 smf a (Persoana) care poseda multe cunoshtintze. 13 sm Persoana care a adus contributzii valoroase intrun anumit domeniu de activitate Si: maestru² (11). 14 a (Rar; d. manifestari sau creatzii ale oamenilor) Realizat cu arta cu talent Si: maiestru (4). 1516 sf a (Pop; in superstitzii) (Femeie) care se pricepe la farmece la vraji la descantece Si: (pop) fermecatoare meshteritza (2) meshtereasa (reg) meshteritoare. 17 a (Rar) Fermecat. 18 sm (Reg; fam) Epitet cu care o persoana tanara) se adreseaza unui barbat mai in varsta Si: bade nene. 19 sm (Reg) Meshtergrinda.

MESHTÉR meshteri s. m. 1. Muncitor calificat care exercita o meserie manuala (v. meseriash) sau tehnician care coordoneaza activitatea mai multor muncitori intrun atelier sau intro sectzie a unei intreprinderi; maistru. Meshterii lucrau fara intrerupere shi nu mai aflau ragaz. SADOVEANU O. VI 385. Meshterii grabea Sforilentindea Locul masura SHantzuri mari sapa SHi mereu lucra Zidul ridica. ANT. LIT. POP. I 498. Noua meshteri mari Calfe shi zidari. ALECSANDRI P. P. 186. (Urmat de specificarea calificarii) Meshter lacatush. ▭ SHi albineleaduc miere aduc colb marunt de aur K cercei din el sa faca cariul carei meshter faur. EMINESCU O. I 87. ◊ (Adjectival) A fost odata intrun orash oarecare un tzigan covaci care era cel mai meshter fierar din toata imparatzia. POPESCU II 110. 2. Persoana priceputa indeminatica abila. Mare meshter este Balcescu in intrebuintzarea verbului. Mai ales din succesiunea timpurilor obtzine el efecte stilistice dintre cele mai interesante. VIANU A. P. 35. K dumneata meshter de shaga nu mai este altul. MIRONESCU S. A. 91. Am citit pe Turgheniev. Mare meshter! Mare de tot. CARAGIALE O. VII 166. ◊ Fig. Zdrobitan praf murea arama SHi codrul chiotea viteazul; Iar tu fratzine mare meshter Biruitor fringeai zagazul. GOGA P. 17. ◊ (Adjectival) Hora sa spart shi Gavrila Tontzoroi cel mai meshter in chiuituri ia cirma unui briu sau batute. HOGASH DR. II 185. Dacai fi meshter shii izbuti sa shtii cam sa te fac mai mare. CREANGA P. 58. Fura omoritzi atunci... Mihai Karacsoni meshter capitan de artilerie shi multzi altzii vestitzi prin meritul shi avutziile lor. BALCESCU O. II 258. (Fig.; despre miini degete) Sentrec tzesatorii cu degete meshtere DESHLIU G. 47. La inceput mintea ia fost senina parca o mina meshtera nevazuta iar fi shters din creieri toate amintirile. REBREANU P. S. 110. 3. (Invechit) Titlu dat unei persoane respectate pentru shtiintza sau talentul ei. V. maestru. Ah! meshtere Ruben... cartea ta intradevar minunata este! EMINESCU N. 49.

MÉSHTER ~i m. 1) Persoana specializata intro meserie. ~tamplar. 2) Muncitor calificat care indruma altzi muncitori sau care conduce un sector de productzie; maistru. 3) Persoana care da dovada de pricepere de iscusintza intrun anumit gen de activitate. /<ung. mester

meshter a. shi m. 1. cel ce a invatzat o meserie shi o poate invatza shi pe altzii: meshter zidar; 2. lucrator dibaciu; 3. fig. abil excelent: meshter in rasboaie; 4. femeie meshtera vrajitoare. [Ung. MESTER (din nemtz. Meister)].

méshter m. (ung. mester d. germ. meister. V. maĭstru maĭestru vagmistru). Meseriash meshteshugar acela care se pricepe la o meserie (lacatush ferar timplar zidar sh. a.). Meshteru Strica meshter prost care nu drege ci strica. Meshteru strica shi drege de frica se zice cind ai stricat un lucru shi de frica il facĭ la loc cum a fost. Adj. Fig. Priceput dibacĭ abil: meshter la treaba la razboĭ la joc (shi fem.) femeĭ meshtere la tzesut la farmece. Cp. cu membra shefa.

mashtar sm vz meshter

meshtire sm vz meshter

Manole (Meshterul) m. arhitect legendar al manastirii Curtzii de Argesh.

méshter adj. m. s. m. pl. méshteri; adj. f. s. f. méshtera pl. méshtere

méshter s. m. adj. m. pl. méshteri; f. sg. méshtera g.d. art. méshterei pl. méshtere

MÉSHTER s. v. faurmaur maestru meseriash meshtergrinda meshteshugar.

MÉSHTER s. adj. 1. s. v. maistru. 2. adj. v. indeminatic.

meshter s. v. FAURMAUR. MAESTRU. MESERIASH. MESHTERGRINDA. MESHTESHUGAR.

MESHTER s. adj. 1. s. maestru maistru. (~ intro uzina.) 2. adj. abil deshtept dibaci ingenios iscusit istetz indeminatic priceput (pop.) mehenghi (inv. shi reg.) pricopsit (prin Transilv.) prinzaci (inv.) meshteshugaretz practic (fam. fig.) breaz. (Un om ~.)

méshter (méshteri) s. m. 1. Maestru maistru. 2. (Adj.) Expert cunoscator. Germ. Meister prin intermediul sl. mestru (Cihac II 194) sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Gáldi Dict. 94) cf. ngr. μάστορας alb. mještrë tc. mehter slov. mešter. Cf. SHi maestru. Meshtergrinda s. f. (grinda principala) folosita in Trans. este calc din mag. Cuvintul apare in doc. slavorom. din 1404. Der. meshtera adj. f. (experta dibace); meshtereasa s. f. (femeie practica experimentata); meshteri vb. (a lucra; a se intretzine); meshterie s. f. (meserie disciplina); meshteritza s. f. (femeie dibace); meshteresc adj. (de meshter artistic); meshteshug (var. meshtershug) s. n. (ocupatzie profesiune; industrie disciplina indeminare; tertip vicleshug) din mag. mesterség (Cihac II 515; Gáldi Dict. 94) cu r pastrat in sec. XVII; meshtershugui vb. (a lucra) sec. XVII inv.; meshteshugar s. m. (muncitor; artizan); meshteshugaretz adj. (muncitor dibaci); meshteshugi vb. (a lucra artistic; a invatza a deprinde a inventa a urzi a unelti); meshteshugos adj. (dibaci iscusit).

méshter meshteri meshtera s.m. f. shi adj. 1. Meshtergrinda = grinda mai groasa care se pune crucish sub celelalte grinzi pentru a intari podul casei (Barlea 1924). 2. (adj.) Priceput la vraji: „Pa un pacurar lo adus pa sus o femeie meshtera la vrajuri” (BiltziuDancush 2005: 150). (Atestat 1407). ♦ (onom.) Meshter Mester nume de familie (23 de persoane cu aceste nume in Maramuresh in 2007). Din magh. mester „maestru” (< germ. Meister) (SHaineanu Scriban; Tiktin Candrea Galdi cf. DER; DEX MDA).

MESHTERUL MANOLE balada capodopera a poeziei populare romaneshti care evoca dezvoltand motivul creatziei conditzionate de jertfa legenda ridicarii manastirii Curtea de Argesh. Colinda forma mai veche a baladei prezinta jertfa zidirii fara localizare. Datata in ultimele decenii ale sec. 17 a fost culeasa de G. Dem. Teodorescu shi publicata in 1884 de Gr. Tocilescu. Reprezinta un motiv de inspiratzie pentru numeroase creatzii culte (C. Bolliac L. Blaga A. Maniu sh.a.).