méshter m. (ung. mester d. germ. meister. V. maĭstru maĭestru vagmistru). Meseriash meshteshugar acela care se pricepe la o meserie (lacatush ferar timplar zidar sh. a.). Meshteru Strica meshter prost care nu drege ci strica. Meshteru strica shi drege de frica se zice cind ai stricat un lucru shi de frica il facĭ la loc cum a fost. Adj. Fig. Priceput dibacĭ abil: meshter la treaba la razboĭ la joc (shi fem.) femeĭ meshtere la tzesut la farmece. Cp. cu membra shefa.