méshter (méshteri) s. m. 1. Maestru maistru. 2. (Adj.) Expert cunoscator. Germ. Meister prin intermediul sl. mestru (Cihac II 194) sau mai sigur din mag. mester (Tiktin; Candrea; Gáldi Dict. 94) cf. ngr. μάστορας alb. mještrë tc. mehter slov. mešter. Cf. SHi maestru. Meshtergrinda s. f. (grinda principala) folosita in Trans. este calc din mag. Cuvintul apare in doc. slavorom. din 1404. Der. meshtera adj. f. (experta dibace); meshtereasa s. f. (femeie practica experimentata); meshteri vb. (a lucra; a se intretzine); meshterie s. f. (meserie disciplina); meshteritza s. f. (femeie dibace); meshteresc adj. (de meshter artistic); meshteshug (var. meshtershug) s. n. (ocupatzie profesiune; industrie disciplina indeminare; tertip vicleshug) din mag. mesterség (Cihac II 515; Gáldi Dict. 94) cu r pastrat in sec. XVII; meshtershugui vb. (a lucra) sec. XVII inv.; meshteshugar s. m. (muncitor; artizan); meshteshugaretz adj. (muncitor dibaci); meshteshugi vb. (a lucra artistic; a invatza a deprinde a inventa a urzi a unelti); meshteshugos adj. (dibaci iscusit).