MESHTÉR meshteri s. m. 1. Muncitor calificat care exercita o meserie manuala (v. meseriash) sau tehnician care coordoneaza activitatea mai multor muncitori intrun atelier sau intro sectzie a unei intreprinderi; maistru. Meshterii lucrau fara intrerupere shi nu mai aflau ragaz. SADOVEANU O. VI 385. Meshterii grabea Sforilentindea Locul masura SHantzuri mari sapa SHi mereu lucra Zidul ridica. ANT. LIT. POP. I 498. Noua meshteri mari Calfe shi zidari. ALECSANDRI P. P. 186. (Urmat de specificarea calificarii) Meshter lacatush. ▭ SHi albineleaduc miere aduc colb marunt de aur K cercei din el sa faca cariul carei meshter faur. EMINESCU O. I 87. ◊ (Adjectival) A fost odata intrun orash oarecare un tzigan covaci care era cel mai meshter fierar din toata imparatzia. POPESCU II 110. 2. Persoana priceputa indeminatica abila. Mare meshter este Balcescu in intrebuintzarea verbului. Mai ales din succesiunea timpurilor obtzine el efecte stilistice dintre cele mai interesante. VIANU A. P. 35. K dumneata meshter de shaga nu mai este altul. MIRONESCU S. A. 91. Am citit pe Turgheniev. Mare meshter! Mare de tot. CARAGIALE O. VII 166. ◊ Fig. Zdrobitan praf murea arama SHi codrul chiotea viteazul; Iar tu fratzine mare meshter Biruitor fringeai zagazul. GOGA P. 17. ◊ (Adjectival) Hora sa spart shi Gavrila Tontzoroi cel mai meshter in chiuituri ia cirma unui briu sau batute. HOGASH DR. II 185. Dacai fi meshter shii izbuti sa shtii cam sa te fac mai mare. CREANGA P. 58. Fura omoritzi atunci... Mihai Karacsoni meshter capitan de artilerie shi multzi altzii vestitzi prin meritul shi avutziile lor. BALCESCU O. II 258. (Fig.; despre miini degete) Sentrec tzesatorii cu degete meshtere DESHLIU G. 47. La inceput mintea ia fost senina parca o mina meshtera nevazuta iar fi shters din creieri toate amintirile. REBREANU P. S. 110. 3. (Invechit) Titlu dat unei persoane respectate pentru shtiintza sau talentul ei. V. maestru. Ah! meshtere Ruben... cartea ta intradevar minunata este! EMINESCU N. 49.