MAT² A matzi te adj. 1. Care este fara luciu fara stralucire; shters². 2. (Despre sticla; p. ext. despre obiecte de sticla) Care este lipsit de transparentza. 3. Fara lumina; impaclit acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonantza slaba; surd infundat. Din fr. mat germ. matt.

mat² ~a a [At: NEGULICI / Pl: matzi ~e / E: fr mat ger matt] 1 Fara luciu fara stralucire. 2 (D. sticla sau obiecte de sticla) Lipsit de transparentza Vz opac. 3 Fara lumina Si: acoperit impaclit. 4 (Fig; d. sunete) Care are rezonantza slaba Si: infundat surd.

MAT² A matzi te adj. 1. Care este fara luciu fara stralucire; shters². 2. (Despre sticla; p. ext. despre obiecte de sticla) Care este lipsit de transparentza. 3. Fara lumina; impaclit acoperit. 4. Fig. (Despre sunete) Care are rezonantza slaba; surd infundat. Din fr. mat germ. matt.^[1]

MAT² A matzi te adj. Fara luciu fara stralucire shters. Ochii i devenisera de un albastru mat otzeliu. CAMIL PETRESCU P. 223. Cu coatele pe masa cu obrazul aramiumat.. declama autoritar k intrun consiliu de familie. C. PETRESCU I. I 6. Din cerul mat incovoiat pe zare K un imens cuptor de portzelan Un soare imobil shi diafan Trimite raze perpendiculare. TOPIRCEANU M. 18. ◊ (Adverbial) Mobilele shi covoarele straluceau somnoros shi mat. EMINESCU N. 81. ♦ (Despre sticla) Care nu este transparenta. Era o odaitza cu divan shi cun dulapior cu geam mat alaturi. SADOVEANU P. M. 184. ♦ Fig. (Despre sunete) Fara rezonantza surd. Rasunan noaptea lumei cintul marii blind shi mat. EMINESCU O. IV 119.

MAT A adj. Lipsit de luciu; shters; opac. ♦ (Fig.; despre sunete) Lipsit de rezonantza. [< fr. mat].

MAT² A adj. 1. lipsit de luciu; opac. 2. (despre sunete) lipsit de rezonantza. (< fr. mat)

MAT¹ ~a (matzi ~e) 1) Care este lipsit de luciu; fara stralucire. 2) (despre sticla) Care este lipsit de transparentza; fara transparentza. 3) (despre sunete) Care este lipsit de sonoritate; fara rezonantza; shters; surd. /<fr. mat germ. matt

mat a. 1. ce n’are lustru: aur mat; 2. (la jocul de shah) perdut: shah shi mat.

2) *mat a adj. (fr. mat d. mat 1). Fara lustru: geamurĭ mate (cetzate) aur mat. Fara rasunet infundat: sunet mat.

mat¹ adj. m. pl. matzi; f. máta pl. máte

mat adj. m. pl. matzi; f. sg. máta pl. máte

MAT adj. 1. v. opac. 2. laptos. (Un geam ~.)

MAT adj. laptos. (Un geam ~.)

Mat ≠ stralucitor straveziu transparent

MAT² A adj. 1. Fara luciu fara stralucire. Cf. NEGULICI POLIZU BARCIANU ALEXI W. Conshtienta de minunata ei frumusetze rasariteana in deplina inflorire alba shi mata k un chip de ceara. M. I. CARAGIALE C. 17. Soarele aluneca portocaliu shi mat dupa linia zimtzuita a muntzilor. CAZIMIR GR. 152. Luminitza. . . cu coatele pe masa cu obrazul aramiumat. . . declama autoritar k intrun consiliu de familie. C. PETRESCU I. I 6 cf. id. C. V. 377. Crescuse mare. . . cu un par negru mat shi lung k o coada de cal. BRAESCU V. 26. Din noaptea buclelor ei mate am imprumutat primului meu articol tinguirea deznadejdei mele. KLOPSTOCK F. 322. Urmele izbiturilor de ciocan [de pe caldari tingiri etc.] erau amestecate asha k unele erau mate iar altele aveau luciri sticloase. CAMIL PETRESCU O. II 214. ◊ (Adverbial) Mobilele shi covoarele straluceau somnoros shi mat. EMINESCU N. 81. 2. (Despre sticla p. e x t. despre obiecte de sticla) Lipsit de transparentza. V. op a c t r a n s l u c i d. Lampile. . . erau. . . ascunse in mari globuri de sticla mata. CALINESCU O. I 8. Un fum gros se inaltza aduninduse in nouri plutitori catra geamurile mate instalate in acoperish. SADOVEANU O. IX 323 cf. id. P. M. 184. 3. Fara lumina; impiclit acoperit. Cerul mat incovoiat pe zare K un imens cuptor de portzelan. TOPIRCEANU M. 18. Ochii i devenisera de un albastru mat otzeliu. CAMIL PETRESCU P. 223. 4. F i g. (Despre sunete) Care are rezonantza slaba; surd infundat. SHi rasunan noaptea lumei cintul marii blind shi mat. EMINESCU O. IV 119. Pl.: (f.) mate. Din fr. mat germ. matt idem.