MAT² A adj. 1. Fara luciu fara stralucire. Cf. NEGULICI POLIZU BARCIANU ALEXI W. Conshtienta de minunata ei frumusetze rasariteana in deplina inflorire alba shi mata k un chip de ceara. M. I. CARAGIALE C. 17. Soarele aluneca portocaliu shi mat dupa linia zimtzuita a muntzilor. CAZIMIR GR. 152. Luminitza. . . cu coatele pe masa cu obrazul aramiumat. . . declama autoritar k intrun consiliu de familie. C. PETRESCU I. I 6 cf. id. C. V. 377. Crescuse mare. . . cu un par negru mat shi lung k o coada de cal. BRAESCU V. 26. Din noaptea buclelor ei mate am imprumutat primului meu articol tinguirea deznadejdei mele. KLOPSTOCK F. 322. Urmele izbiturilor de ciocan [de pe caldari tingiri etc.] erau amestecate asha k unele erau mate iar altele aveau luciri sticloase. CAMIL PETRESCU O. II 214. ◊ (Adverbial) Mobilele shi covoarele straluceau somnoros shi mat. EMINESCU N. 81. 2. (Despre sticla p. e x t. despre obiecte de sticla) Lipsit de transparentza. V. op a c t r a n s l u c i d. Lampile. . . erau. . . ascunse in mari globuri de sticla mata. CALINESCU O. I 8. Un fum gros se inaltza aduninduse in nouri plutitori catra geamurile mate instalate in acoperish. SADOVEANU O. IX 323 cf. id. P. M. 184. 3. Fara lumina; impiclit acoperit. Cerul mat incovoiat pe zare K un imens cuptor de portzelan. TOPIRCEANU M. 18. Ochii i devenisera de un albastru mat otzeliu. CAMIL PETRESCU P. 223. 4. F i g. (Despre sunete) Care are rezonantza slaba; surd infundat. SHi rasunan noaptea lumei cintul marii blind shi mat. EMINESCU O. IV 119. Pl.: (f.) mate. Din fr. mat germ. matt idem.