MARGINÍRE marginiri s. f. 1. Actziunea de a (se) margini shi rezultatul ei. 2. Fig. Posibilitate redusa de intzelegere de intuitzie; ingustime spirituala mediocritate (in gandire in conceptzii); prostie. V. margini.

marginire sf [At: MOLNAR RET. 17/1 / Pl: ~ri / E: margini] 1 (Inv) Precizare. 2 (Inv) Fixare (3). 3 Restrangere. 4 Restrictzie. 5 Limitare a puterii de intzelegere de intuitzie Si: prostie.

MARGINÍRE marginiri s. f. 1. Actziunea de a (se) margini shi rezultatul ei. 2. Fig. Posibilitate redusa de intzelegere de intuitzie; ingustime spirituala mediocritate (in gandire in conceptzii etc.) prostie. V. margini.

MARGINÍRE marginiri s. f. 1. Actziunea de a (se) margini shi rezultatul ei; limitare; p. ext. (rar) limita capat. Sa punem marginire la limbutzia noastra. NEGRUZZI S. II 211. 2. Fig. Limitare a puterii de intzelegere shi intuitzie lipsa de orizont ingustime intelectuala; prostie.

MARGINÍRE ~i f. 1) v. A MARGINI shi A SE MARGINI. 2) fig. Capacitate intelectuala redusa; ingustare a mintzii. /v. a margini

marginíre s. f. g.d. art. marginírii; pl. marginíri

marginíre s. f. g.d. art. marginírii; pl. marginíri

MARGINÍRE s. 1. v. delimitare. 2. v. limitare. *3. (fig.) ingustime obtuzitate opacitate. (~ spiritului cuiva.)

MARGINÍRE s. v. limita restrictzie.

MARGINIRE s. 1. circumscriere delimitare demarcare demarcatzie hotarnicire limitare marcare. (~ unui teren.) 2. limitare reducere restringere rezumare. (~ cuiva la strictul necesar.) 3.* (fig.) ingustime obtuzitate opacitate. (~ judecatzii cuiva.)

marginire s. v. LIMITA. RESTRICTZIE.

Marginire ≠ nemarginire dezmarginire

MARGINIRE s. f. Actziunea de a (s e) m a r g i n i. 1. (Invechit) Precizare fixare ; delimitare. Cf. m a r g i n i (3). Grairea hotarita iaste cind graim vreun lucru nu de obshte. . . ci cu oarecare osebire shi marginire. MOLNAR RET. 17/1. Aceasta marginire slujind de temei dovedeshte k schimbul unui galben imparatesc sau olandez sa face cu 1 780 bucatzi parale marunte (a. 1 836). DOC. EC. 640. 2. Restringere limitare ; restrictzie limita. Cf. m a r g i n i (4). Sa punem marginire la limbutzia noastra Caci vorba lunga este adese neplacuta. NEGRUZZI S. II 211 cf. 144. Este dar o grava retacire de a generaliza fara nici o marginire. HASDEU I. C. i 104. 3. Limitare a puterii de intzelegere de intuitzie ingustime intelectuala; prostie. Cf. POLIZU DDRF BARCIANU ALEXI W. Pl.: marginiri. V. margini.