MARGINIRE s. f. Actziunea de a (s e) m a r g i n i. 1. (Invechit) Precizare fixare ; delimitare. Cf. m a r g i n i (3). Grairea hotarita iaste cind graim vreun lucru nu de obshte. . . ci cu oarecare osebire shi marginire. MOLNAR RET. 17/1. Aceasta marginire slujind de temei dovedeshte k schimbul unui galben imparatesc sau olandez sa face cu 1 780 bucatzi parale marunte (a. 1 836). DOC. EC. 640. 2. Restringere limitare ; restrictzie limita. Cf. m a r g i n i (4). Sa punem marginire la limbutzia noastra Caci vorba lunga este adese neplacuta. NEGRUZZI S. II 211 cf. 144. Este dar o grava retacire de a generaliza fara nici o marginire. HASDEU I. C. i 104. 3. Limitare a puterii de intzelegere de intuitzie ingustime intelectuala; prostie. Cf. POLIZU DDRF BARCIANU ALEXI W. Pl.: marginiri. V. margini.