restrictzie sf [At: CR (1848) 34²/58 / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr restriction lat restrictio onis] 1 Masura care limiteaza un drept o libertate etc. Si: restrangere (1). 2 (Ilav) Fara (nici o) ~ Fara rezerve Si: pe deplin (2).

RESTRÍCTZIE restrictzii s. f. Masura care limiteaza ingradeshte un drept o libertate etc. Dreptul sau nu este marginit decit prin restrictziile prevazute de toate legislatziile reclamate in interesul comun. KOGALNICEANU S. A. 151. ◊ Loc. adv. Fara restrictzie = fara rezerve pe deantregul deplin. Nutzi cer decit satzi indeplineshti misiunea. Fara nici o rezerva fara de nici o restrictzie. C. PETRESCU C. V. 109. Varianta: restrictziúne (GHEREA ST. CR. II 297) s. f.

RESTRÍCTZIE s.f. Masura de restrangere de limitare a unui drept a unei libertatzi etc. ♦ Fara restrictzie = fara rezerve pe deplin. [Gen. iei var. restrictziune s.f. / cf. fr. restriction lat. restrictio].

RESTRÍCTZIE s. f. 1. masura care limiteaza ingradeshte un drept o libertate etc. ♦ fara ~ = fara rezerve pe deplin. 2. (tehn.) limitare a valorilor marimilor variabile shi a conditziilor de servicii ale unui sistem tehnic. (< fr. restriction lat. restrictio)

RESTRÍCTZIE ~i f. Masura de restrangere a unui drept sau a unei libertatzi; ingradire. ~ de circulatzie. ◊ Fara ~ fara rezerve; pe deplin. [G.D. restrictziei; Sil. tzie] /<fr. restriction lat. restrictio ~onis

restrictziune sf vz restrictzie

RESTRICTZIÚNE s.f. v. restrictzie.

restrictzi(un)e f. conditziune ce restrange; restrictziune mentala rezerva facuta intr’un mod tacit despre o parte ce se cugeta spre a inshela persoana cu care se vorbeshte.

*restrictziúne f. (lat. restrictio ónis). Restringere conditziune care restringe: a te supune fara restrictziunĭ. Restrictziune mentala rezerva saŭ gind ascuns pin care restringĭ intzelesu declaratziuniĭ tale adica actziunea de a mintzi pretinzind k nu mintzĭ daca deshi nu declarĭ gindeshtĭ altfel. SHi íctzie (pol. restrykcya).

restríctzie (tzie) s. f. g.d. art. restríctzia (tzia) g.d. art. restríctziei; pl. restríctzii art. restríctziile (tzii)

restríctzie s. f. (sil. tzie; mf. stric) art. restríctzia (sil. tzia) g.d. art. restríctziei; pl. restríctzii art. restríctziile (sil. tzii)

restrictzie

RESTRÍCTZIE s. 1. restrangere (fig.) ingradire. (~ de circulatzie.) 2. limita (rar) marginire. (Generalizeaza fara nici o ~.)

RESTRICTZIE s. 1. restringere (fig.) ingradire. (~ de circulatzie.) 2. limita (rar) marginire. (Generalizeaza fara nici o ~.)