MANÍE manii s. f. 1. Boala mintala manifestata prin euforie stare de excitatzie psihomotorie logoree halucinatzii incoerentza a gandirii etc.; p. ext. idee fixa care preocupa pe cineva. 2. (Cu sens atenuat) Preocupare exagerata pentru ceva; deprindere bizara. Din ngr. manía fr. manie.

manie sf [At: MESHT. DOFT. I 47^v/6 / Pl: ~ii / E: ngr μανία fr manie] 1 (Inv) Nebunie furioasa. 2 Boala mintala caracterizata printro stare de excitatzie intensa prin trecerea de la o idee la alta prin intensitatea asociatziilor de idei. 3 (Pex) Idee fixa. 4 Preocupare exagerata pentru ceva deprindere ciudata ridicola shi enervanta Vz capriciu toana.

MANÍE manii s. f. 1. Boala mintala manifestata prin euforie stare de excitatzie psihomotorie logoree halucinatzii incoerentza a gandirii etc.; p. ext. idee fixa care preocupa pe cineva. 2. (Cu sens atenuat) Preocupare exagerata pentru ceva; deprindere bizara. V. capriciu toana. Din ngr. manía fr. manie.

MANÍE manii s. f. Stare psihica patologica in care conshtiintza shi sentimentele se concentreaza asupra unei idei fixe ducind adesea la o depresiune a individului. Era bun shi foarte simpatic tuturor afara de accesurile acute in carel apuca mania persecutziei. CARAGIALE O. I 243. ♦ (Cu sens atenuat) Inclinare exagerata shi lipsita de ratziune preocupare obsedanta pentru ceva; deprindere bizara capriciu toana. Nimeni nu ridica nici o plingere impotriva maniei lui. GALACTION O. I 30. Ishi bate joc cu mult spirit de mania latinista. IBRAILEANU SP. CR. 105. Amorul e un zugrav ce are mania sa faca portreturi mincinoase. ALECSANDRI O. P. 306.

MANÍE s.f. 1. Stare psihica bolnavicioasa manifestata prin obsesia unei idei fixe. 2. Obsesie preocupare exclusiva pentru ceva; ciudatzenie toana. [Gen. iei. / cf. fr. manie lat. mania gr. mania furie].

MANÍE¹ s. f. boala mintala manifestata prin dispozitzie euforica succesiune rapida shi incoerenta a ideilor. ◊ obsesie preocupare exclusiva pentru ceva; ciudatzenie toana. (< ngr. manie fr. manie)

MANÍE ~i f. 1) Stare patologica caracterizata prin diverse tulburari mintale (exaltare euforica instabilitate incoerentza de idei shi de activitate motrice). 2) Tulburare a spiritului manifestata prin prezentza unei idei fixe. 3) Obishnuintza exagerata shi obsedanta; purtare ciudata. /<ngr. mania fr. manie

manie f. 1. nebunie in care imaginatziunea e mereu obsedata de o idee fixa: mania persecutziunilor; 2. deprindere bizara gust excesiv: mania jocului a colectziunilor.

1) *maníe f. (vgr. manía de unde vine shi rom. minie). Nebunie partziala in care imaginatziunea e izbita de o idee fixa: mania persecutziuniĭ (k eshtĭ persecutat). Fig. Obiceĭ bizar ridicul: a avea mania discursurilor funebre.

maníe s. f. art. manía g.d. art. maníei; pl. maníi art. maníile

maníe s. f. art. manía g.d. art. maníei; pl. maníi art. maníile

MANÍE s. v. idee fixa.

MANIE s. (MED.) monomanie obsesie psihoza idee fixa. (Are ~ persecutziei.)

Manie ≠ fobie

MANIE. Subst. Manie monomanie obsesie obsesiune (inv.) obsedare idee fixa; patima; ciudatzenie toana pasarica (fam.). Algomanie (livr.); anglomanie; bibliomanie; cleptomanie; dipsomanie; dromomanie (rar); eteromanie; galomanie; gastrolatrie (fam.); ginecomanie (livr.); grafomanie graforee scribomanie scriptomanie (depr.); grandomanie megalomanie; melomanie muzicomanie; nimfomanie; nosomanie; piromanie; posteriomanie; toxicomanie morfinomanie. Maniac monoman obsedat; cleptoman; cocainoman; dipsoman; eteroman; gastrolatru (fam.); grafoman scriboman scriptoman (rar depr.); grandoman megaloman; meloman muzicoman; mitoman; piroman; toxicoman. Adj. Maniac monoman obsedat; maniacal obsesiv obsedant. Vb. A avea idei fixe a fi obsedat. A obseda a urmari a preocupa a chinui. V. boala fobie nebunie.

MANIE s. f. 1. (Invechit) Nebunie furioasa; (astazi) boala mintala caracterizata printro stare de excitatzie intensa prin trecerea de la o idee la alta prin intensitatea asociatziilor de idei; p. e x t. idee fixa. Mania adica nebunie re. MESHT. DOFT. I 47^v/6. Mania sa zice despre intinderea tuturor patimilor adushi la o oarecare covlrshire. VIRNAV L. 138^v/15 cf. CORNEA E. II 149/29. Mania sa cea vatamatoare. . . era ideea ceshi facuse k de nu va lua intro zi medicamente trebuie sa moara NEGRUZZI S. I 207. Era bun shi foarte simpatic tutulor afara de accesurile acute in carel apuca mania persecutziei. CARAGIALE O. VI 255. Construindushi o viatza retrasa in turn shi in noapte apasata de boli nervoase. . . shi de manii egoiste V. ROM. septembrie 1954 167. Tatal fusese. . . liber cugetator cazut la sfirshitul vietzii in mania religioasa. SADOVEANU E. 238. 2. Preocupare exagerata pentru ceva deprindere ciudata (ridicola shi enervanta). V. t o a n a c a p r i c i u. Dorul imitatziei sau facut la noi o manie. DACIA LIT. XI/13. Mania disputelor teologice. CALENDAR (1851) 29/22. Timpul insa parea k contrariaza inadins mania de lux shi opulentza a fanariotului. FILIMON O. I 178. Ishi bate joc cu mult spirit de mania latinista shi frantzdzista. IBRAILEANU SP. CR. 105 cf. 13 C. PETRESCU C. V. 8. Ai mania marturisirilor shi a precizarilor. SADOVEANU O. IX 61 cf. 140 457. Are mania nevinovata de a face piese de teatru. CALINESCU I. 177. Mania sa de a se salva prin cuvinte in loc de a cita idei sau fapte. RALEA S. T. III 55. Pl.: manii. Din ngr. μανία fr. manie.