OBSÉSIE obsesii s. f. Tulburare a vointzei care se manifesta prin idei fixe prin dorintza irezistibila de a face un act determinat bolnavul fiind conshtient de caracterul anormal al actziunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvata care revine neincetat in campul conshtiintzei staruitor shi anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (Inv.) obsesiúne s. f.] Din fr. obsession

obsesie sf [At: VLAHUTZA D. 79 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~i / E: fr obsession] 12 Imagine sau idee care urmareshte pe cineva fara intrerupere staruitor. 3 Preocupare chinuitoare provocata de un gand sau de o imagine. 4 (Med) Tulburare a sistemului nervos care se manifesta prin manii idei fixe frica.

OBSÉSIE obsesii s. f. Tulburare a vointzei care se manifesta prin idei fixe prin dorintza irezistibila de a face un act determinat bolnavul fiind conshtient de caracterul anormal al actziunilor sale. ♦ Imagine sau idee inadecvata care revine neincetat in campul conshtiintzei staruitor shi anormal; preocupare chinuitoare. [Var.: (inv.) obsesiúne s. f.] Din fr. obsession.

OBSÉSIE obsesii s. f. 1. Imagine sau idee care te urmareshte staruitor anormal; preocupare chinuitoare framintare neincetata provocata de un gind sau de o imagine. Se impletesc gindurile obsesiile shi amintirile. BOGZA O. 348. Sint mereu subt obsesia regulamentelor. CAMIL PETRESCU U. N. 296. 2. Tulburare a sistemului nervos care se manifesta prin manii idei fixe frica. Repeta fara sfirshit k intro obsesie citeva masuri dintro mazurca. IBRAILEANU A. 110. Varianta: (invechit) obsesiúne (GALACTION O. I 58) s. f.

OBSÉSIE s.f. 1. Imagine idee care urmareshte pe cineva neincetat; preocupare chinuitoare. 2. Tulburare mintala provocata de o idee fixa (teama impulsie). [Gen. iei var. obsesiune s.f. / cf. fr. obsession lat. obsessio asediu].

OBSÉSIE s. f. 1. imagine idee care urmareshte pe cineva neintrerupt; preocupare chinuitoare. 2. tulburare psihica provocata de o idee fixa. (< fr. obsession)

OBSÉSIE ~i f. 1) Gand sau imagine care staruie in mintea cuiva; preocupare mintala ce obsedeaza. 2) med. Tulburare a sistemului nervos manifestata prin aparitzia involuntara in conshtiintza a unor idei sau temeri persistente. 3) Stare a celui obsedat. [G.D. obsesiei] /<fr. obsession^[1]

obsesiune sf vz obsesie

OBSESIÚNE s.f. v. obsesie.

obsesiune f. actziunea de a obseda shi starea celui obsedat.

*obsesiúne f. (lat. obséssio ónis asediŭ. V. sesiune obsedez). Actziunea de a obseda. Starea celuĭ obsedat: nu pot scapa de aceasta obsesiune.

obsésie (sie) s. f. art. obsésia (sia) g.d. art. obsésiei; pl. obsésii art. obsésiile (sii)

obsésie s. f. (sil. sie) art. obsésia (sil. sia) g.d. art. obsésiei; pl. obsésii art. obsésiile (sil. sii)^[1]

obsesie

obsesie siei gen. a.

OBSÉSIE s. v. idee fixa.^[1]

OBSESIE s. (MED.) manie monomanie psihoza idee fixa.