MANIE s. f. 1. (Invechit) Nebunie furioasa; (astazi) boala mintala caracterizata printro stare de excitatzie intensa prin trecerea de la o idee la alta prin intensitatea asociatziilor de idei; p. e x t. idee fixa. Mania adica nebunie re. MESHT. DOFT. I 47^v/6. Mania sa zice despre intinderea tuturor patimilor adushi la o oarecare covlrshire. VIRNAV L. 138^v/15 cf. CORNEA E. II 149/29. Mania sa cea vatamatoare. . . era ideea ceshi facuse k de nu va lua intro zi medicamente trebuie sa moara NEGRUZZI S. I 207. Era bun shi foarte simpatic tutulor afara de accesurile acute in carel apuca mania persecutziei. CARAGIALE O. VI 255. Construindushi o viatza retrasa in turn shi in noapte apasata de boli nervoase. . . shi de manii egoiste V. ROM. septembrie 1954 167. Tatal fusese. . . liber cugetator cazut la sfirshitul vietzii in mania religioasa. SADOVEANU E. 238. 2. Preocupare exagerata pentru ceva deprindere ciudata (ridicola shi enervanta). V. t o a n a c a p r i c i u. Dorul imitatziei sau facut la noi o manie. DACIA LIT. XI/13. Mania disputelor teologice. CALENDAR (1851) 29/22. Timpul insa parea k contrariaza inadins mania de lux shi opulentza a fanariotului. FILIMON O. I 178. Ishi bate joc cu mult spirit de mania latinista shi frantzdzista. IBRAILEANU SP. CR. 105 cf. 13 C. PETRESCU C. V. 8. Ai mania marturisirilor shi a precizarilor. SADOVEANU O. IX 61 cf. 140 457. Are mania nevinovata de a face piese de teatru. CALINESCU I. 177. Mania sa de a se salva prin cuvinte in loc de a cita idei sau fapte. RALEA S. T. III 55. Pl.: manii. Din ngr. μανία fr. manie.