MANÍE manii s. f. Stare psihica patologica in care conshtiintza shi sentimentele se concentreaza asupra unei idei fixe ducind adesea la o depresiune a individului. Era bun shi foarte simpatic tuturor afara de accesurile acute in carel apuca mania persecutziei. CARAGIALE O. I 243. ♦ (Cu sens atenuat) Inclinare exagerata shi lipsita de ratziune preocupare obsedanta pentru ceva; deprindere bizara capriciu toana. Nimeni nu ridica nici o plingere impotriva maniei lui. GALACTION O. I 30. Ishi bate joc cu mult spirit de mania latinista. IBRAILEANU SP. CR. 105. Amorul e un zugrav ce are mania sa faca portreturi mincinoase. ALECSANDRI O. P. 306.