MONOMANÍE monomanii s. f. Stare patologica manifestata prin obsesia unui singur gand; idee fixa. Din fr. monomanie.

monomanie sf [At: BARITZIU P. A. III 100 / Pl: iz / E: fr monomanie] Stare mintala patologica in care o persoana este obsedata de o singura idee Vz manie (1).

MONOMANÍE monomanii s. f. Stare patologica in care bolnavul este obsedat de un singur gand; idee fixa. Din fr. monomanie.

MONOMANÍE monomanii s. f. Stare mintala patologica in care bolnavul este obsedat de un singur gind de o singura preocupare; idee fixa. In strainatate dorul de a primi veshti de acasa devine o monomanie. ALEXANDRI la CADE.

MONOMANÍE s.f. Stare patologica manifestata prin obsesia unei singure idei. ♦ Pasiune manie exclusiva. [Gen. iei. / < fr. monomanie cf. gr. monos unic mania nebunie].

MONOMANÍE s. f. stare patologica manifestata prin obsesia unei singure idei. (< fr. monomanie)

MONOMANÍE ~i f. Manie a unui singur gand; idee fixa. /<fr. monomanie

monomanie f. nebunie caracterizata prin o preocupatziune unica.

*monomaníe f. (mano shi manie). Nebunie care se manifesta intr’un singur punct k de ex. mania persecutziuniĭ.

monomaníe s. f. art. monomanía g.d. art. monomaníei; pl. monomaníi art. monomaníile

monomaníe s. f. → manie

MONOMANÍE s. v. idee fixa.

MONOMANIE s. (MED.) manie obsesie psihoza idee fixa.