MAJÓR A majori e adj. 1. (Despre oameni) Care a implinit varsta legala pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile shi politice depline. 2. Foarte important principal. ♦ (Log.; in sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisa majora = premisa care contzine termenul major al silogismului. 3. (Inv.; Mil.; in sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (shi substantivat m.) v. plutonier. 4. (Muz.; in sintagma) Gama majora sau mod major = gama sau mod care cuprinde cinci tonuri shi doua semitonuri. Din fr. majeur major.

major ~a [At: NEGULICI / V: (inv) ~e maior (rar) ~oara (pop) ~jur / Pl: ~i ~e / E: fr majeur major] 12 smf a (Persoana) care a implinit varsta legala pentru a putea beneficia de drepturi civile shi politice depline. 3 a Foarte important Si: principal Cf superior 4 a (La jocurile de cartzi) Tertza (sau cvarta cvinta) ~a Serie de trei (sau patru cinci) cartzi de aceeashi culoare in ordine descendenta incepand de la as. 5 a (Log; is) Termen ~ Termen care serveshte de predicat concluziei unui silogism. 6 a (Log; is) Premisa ~a Premisa care contzine termenul major al silogismului. 7 a (Mil; is) Sergent ~ Grad militar intre sergent shi plutonier. 89 sm a (Mil; ias) (Persoana) cu gradul de sergent major (6). 10 a (Mil; is) Plutonier ~ Cel mai mare grad in ierarhia subofitzerilor. 1112 sm a (Mil; ias) (Persoana) cu gradul de plutonier major (10). 13 a (Mil; is) Locotenent ~ Grad militar in ierarhia ofitzerilor intre locotenent shi capitan. 1415 sm a (Mil; ias) (Persoana) cu gradul de locotenet major (13). 16 a (Muz) Care are un caracter aspru dur. 17 a (Muz; is) Mod ~ Mod a carui gama are la baza o tertza mare. 18 sf (Muz; is) Gama ~a Succesiune de opt sunete muzicale dispuse astfel incat intre treapta a treia shi a patra k shi intre a shaptea shi a opta sa existe un semiton iar intre celelalte trepte sa existe tonuri.

MAJÓR A majori e adj. 1. (Despre oameni) Care a implinit varsta legala pentru a putea beneficia prin lege de drepturi civile shi politice depline. 2. Foarte important principal. ♦ (Log.; in sintagmele) Termen major = predicatul concluziei unui silogism. Premisa majora = premisa care contzine termenul major al silogismului. 3. (Inv.; Mil.; in sintagmele) Sergent major v. sergent. Plutonier major (shi substantivat m.) v. plutonier. 4. (Muz.; in sintagma) Gama majora sau mod major = gama sau mod care cuprinde cinci tonuri shi doua semitonuri. Din fr. majeur.

MAJÓR A majori e adj. 1. (Despre oameni; in opozitzie cu minor) Care a implinit virsta cind se poate bucura prin lege de drepturi civile shi politice depline. Eleonora era majora era stapina pe moshie mai mult k oricind. DUMITRIU B. F. 146. K miine vii sami ceri consimtzamintul; shi nu tzil dau... Numi pasa; sint majora. D. ZAMFIRESCU R. 139. 2. Foarte important principal de capetenie. Preocuparea lor majora arta sau speculatzia filozofica le absoarbe intreaga existentza. SADOVEANU E. 30. ◊ Caz de fortza majora v. fortza. 3. (Mil.; numai in expr.) Sergentmajor v. sergent. Locotenentmajor v. locotenent. (Ieshit din uz) Plutoniermajor v. plutonier. Statmajor = grup de ofitzeri care functzioneaza pe linga un comandant in scopul conducerii trupelor. [Un] general scund shi grozav de spatos in uniforma cu buzunari numeroase shi enorme incit ar fi putut cuprinde toata arhiva marelui statmajor. C. PETRESCU I. II 71. 4. (Muz.; in expr.) Gama majora = modul diatonic (cu semitonuri intre treptele 34 shi 78) care se bazeaza sistemul armonic tonal. 5. (Logica; in expr.) Termen major (sau premisa majora) = unul din cei doi termeni (sau din cele doua premise) ai unui silogism shi anume acela care contzine obiectul concluziei.

MAJÓR A adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal de mare importantza. 3. (Muz.) Gama majora sau mod major = gama sau mod din cinci tonuri shi doua semitonuri situate intre treptele a treia shi a patra a shaptea shi a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisa majora = premisa care contzine termenul major. [< fr. majeur cf. lat. maior comparativul lui magnus].

MAJÓR A adj. 1. (despre oameni) ajuns la majorat. 2. principal de mare importantza. ♦ caz de fortza ~a = situatzie eveniment neashteptat care impiedica pe cineva sa faca un anumit lucru. 3. (muz.) mod ~ sau gama ~a = mod sau gama din cinci tonuri shi doua semitonuri (intre treptele IIIIV shi VIIVIII). 4. (log.) termen ~ = predicatul concluziei unui silogism; premisa ~a = premisa care contzine termenul major. (< fr. majeur major lat. maior)

MAJÓR ~a (~i ~e) 1) (despre persoane) Care a atins varsta majoratului. 2) Care se caracterizeaza prin importantza deosebita; foarte important. /<fr. majeur major. lat. major

major a. 1. irezistibil independent de vointza: fortza majora; 2. Muz. compus din doua tonuri: mod major; 3. Jur. cel ce a ajuns in varsta majoritatzii.

*majór a adj. (lat. májor óris maĭ mare d. magnus mare. V. maĭor maĭ 4 maĭestru). Fortza majora fortza irezistibila independenta de vointza (o boala o ploaĭe sh. a.): n’am putut veni din cauza de fortza majora. Jur. Care a ajuns la majorat. Muz. Gama majora. V. gama.

maior² ~a a vz major

majór¹ adj. m. pl. majóri; f. majóra pl. majóre

majór adj. m. pl. majóri; f. sg. majóra pl. majóre

major (in opozitzie cu minor).

MAJÓR adj. v. adanc capital considerabil crucial decisiv esentzial fundamental hotarator important insemnat organic primordial profund radical serios structural substantzial vital.

MAJÓR adj. s. 1. adj. (inv.) varstnic. (O persoana ~.) 2. s. v. plutonier major. 3. adj. (MUZ.) dur. (Do ~.)

major adj. v. ADINC. CAPITAL. CONSIDERABIL. CRUCIAL. DECISIV. ESENTZIAL. FUNDAMENTAL. HOTARITOR. IMPORTANT. INSEMNAT. ORGANIC. PRIMORDIAL. PROFUND. RADICAL. SERIOS. STRUCTURAL. SUBSTANTZIAL. VITAL.

MAJOR adj. s. 1. adj. (inv.) virstnic. (O persoana ~.) 2. s. (MIL.) plutonier major. 3. adj. (MUZ.) dur. (Do ~.)

Major ≠ minor minuscul marginal

majór (majóra) adj. (Mai) mare. Lat. maior (sec. XIX) cu pronuntzarea din fr. majeur cf. major. Der. (din fr.) majorat s. n.; majoritate s. f.; majoritar adj.; majora vb. (a mari); majordom (var. maiordom) s. m.; majuscula (var. maiuscula) s. f.

major atribut al unor formatziuni muzicale tipizate in succesiune (melodice) sau in simultaneitate (armonice) formatziuni concepute la nivel de schema shi nu obligatoriu la nivel sintactic*; sensul m. deriva structural shi numai relativ din dispunerea unor intervale* shi in chip absolut din antinomia fatza de minor*; m. este de aceea o stare un caracter un gen (II) chiar un mod* in sensul sau logic shi istoric restrans [tonalitatea (1) comporta numai doua moduri: cel m. shi cel minor]. ♦ In modurile (I 1) eline caracterul [ethosul (1)] avea pe de o parte surse „etnice” shi psihologice particulare iar pe de alta viza mai curand genul diatonic* cromatic* sau enarmonic (1) decat raportarea intervalului determinant (tertza* mare) la finala* mai ales k aceasta notziune apare odata cu schimbarea de sens a modurilor (1 3) in ev. med. shi cu fixarea unui astfel de punct de referintza. Deshi ehurile* biz. au vadit (mai bine zis au determinat) o astfel de schimbare de optica etosul lor ramane pana la inceputul sec. 20 orientat k shi cel elin spre particularul fiecarui mod: „Din vechile gramatici nu se intzelege ce este un mod m. shi ce este minor ci se spune doar k toate glasurile au fiecare separat scara proprie. Nu este de mirare deci k psaltzi renumitzi nu pot sa raspunda care din cele 8 glasuri au caracter m. shi care minor” (Gr. Costea N. Lungu I. Croitoru Gramatica muzicii psaltice 1951). Prima mentziune a unei diferentzieri duale a caracterelor modale apare la Boethius shi mai ales la urmashii sai medievali care considerau diatonismul* al carui interval caracteristic era tonul* intreg k durum (lat. „tare”; germ. Dur*) iar cromatismul* al carui interval caracteristic era semitonul* k molle (lat. „moale”; germ. Moll*). De aici denumirea h durum pentru h* shi b molle pentru b*. Prin preluarea lui h durum in hexacordul solmi acest hexacord sa numit hexacordum durum iar prin preluarea lui b molle in hexacordul fare acest hexacord sa numit hexacordum molle. ♦ Primele semne ale unei noi ordini se intrevad la Glareanus care in al sau Dodekachordon (1547) adauga celor opt moduri traditzionale chiar un mod eolic pe la (al 9lea) shi plagalul sau (al 12lea). Cel din urma curent in practica muzicala cu deosebire in cea pop. era considerat de Glareanus k fiind adecvat dansului*. Urmandul pe Glareanus Zarlino creeaza un sistem al celor 12 moduri la baza caruia nu se mai afla modul doric (re) ci ionicul (do). Sistemul se divide in doua grupe: cea a modurilor cu tertza* mare (majora) deasupra finalei* shi cea a modurilor cu tertza mica (minora). In contextul unei gandiri armonice tot mai conturate aceste proprietatzi ale modurilor se conjuga cu determinarea prin diviziune (6) armonica a trisonului (v. acord) m. shi respectiv aritmetica a celui minor; una „suna” allegro „vesela” iar cealalta mesta „trista” ceea ce impune o noua shi desigur restrictiva acceptziune a etosului modal dar dominanta pentru mentalitatea muzicala occid. Cu aparitzia temperarii* egale ele deveneau singurele doua genuri posibile (mode sau ton m. sau minor in terminologia fr.) ale tonalitatzii. ♦ Cu stabilirea legilor armoniei (III 2) de catre Rameau se identifica tot mai mult m. cu proiectzia sa verticalarmonica o tonalitate (2) fiind definita prin cele trei acorduri m. ale functziilor de T D shi Sd; tonalitatea minora este principial definita prin aceleashi functzii (minore). Deoarece aceste trei acorduri ale functziilor principale contzin intregul material al modului orice melodie nemodulanta (v. modulatzie) poate fi armonizata numai prin aceste trei acorduri. ♦ M. shi raportul sau cu minorul considerate k aspecte contrastante contrare shi poate ale tonalitatzii au preocupat teoria muzicala indiferent de orientarea geometrizanta polarista* atractzionista energetista* sau dualista* a acesteia. Mai ales cea din urma orientare a cautat sa coroboreze datele teoriei armoniei cu cele fizicaliste sperand in fundamentarea obiectiva a m. shi a minorului. Eshecul deducerii minorului dintro inexistenta serie a armonicelor* inferioare se explica prin incompatibilitatea abstractziunii intelectuale a unui fenomen (reprezentare abstractcaracteriologica a acestor stari modale cu o certa aplicabilitate practica dar circumscrisa unor conditzii istorice precise) prin concretetzea shi universalitatea in sine a legilor fizice. Cu toate acestea deshi practica de creatzie a restrans pana la anulare valabilitatea notziunii de m. shi de minor intrun interval extrem de scurt: aparitzia cromatizarii* din „Tristan” shi afirmarea atonalismului* gandirea pragmatica a modernilor (Hindemith Schönberg Messiaen) nu exclude acest determinativ. In teoriile neomodalishtilor din sec. 20 ce sau format nu doar in conditziile vehicularii unor structuri monodice* ci mai ales multivocale* dualitatea m. minor constituie k shi pentru Zarlino o trasatura caracteriologica suplimentara shi complementara in clasificarea modurilor.

MAJÓR A adj. 1. (Despre persoane in opozitzie cu minor) Care a implinit virsta legala pentru a putea beneficia de drepturi civile shi politice depline. Cf. NEGULICI STAMATI D. Majori se socotesc atit barbatul cit shi femeia cari au indeplinit douazeci shi unu ani. HAMANGIU C. C. 111. K miine vii sami ceri consimtzimintul shi nu tzil dau. .. Numi pasa: sint majora. D. ZAMFIRESCU R. 139. Mi se pare k dinsai majora. C. PETRESCU I. II 172. Cind shia publicat primul sau volum de ode tinarul poet nici nu era major. SADOVEANU E. 224. ◊ (Substantivat) Majorele nu poate sashi atace acceptziunea. HAMANGIU C. C. 168 cf. 279. 2. Foarte important de capetenie; principal. Cf. s u p e r i o r. Calitatea majora a cartzii lui nu consta de aceea numai in faptul k a adus in literatura o lume noua. CONTEMP. 1949 nr. 159 2/4. Preocuparea lor majora arta sau speculatzia filozofica le absoarbe intreaga existentza. SADOVEANU E. 30. Se vor depune eforturi sporite... in vederea orientarii ferme catre problemele majore care stau in fatza shtiintzei. CONTEMP. 1963 nr. 871 7/7. ◊ Caz de fortza majora v. f o r tz a. ♦ (La unele jocuri de cartzi) Tertza (sau cvarta cvinta) majora = serie de trei (sau patru cinci) cartzi de aceeashi culoare in ordine descendenta incepind de la as. Cf. COSTINESCU. ♦ (Logica in sintagmele) Termen major = termen care serveshte de predicat concluziei unui silogism. Premisa majora = premisa care contzine termenul major al silogismului. Cf. DICTZ. 3. (Mil. in sintagmele) Sergent major = grad militar intre sergent shi plutonier; persoana care are acest grad. Sergent major de pompieri. MAIORESCU CR. II 240. Il cerceteaza un sergent major STANCU D. 160. Instructzia pe shcoli o faceau sergentzi majori. PAS Z. I 112. Plutonier major (shi substantivat m.) = cel mai mare grad in ierarhia subofitzerilor; persoana care are acest grad. Au ramas majurii... nam putea intra... decit cu viclenie. SADOVEANU N. F. 102. Ishi mushtruluieshte chiriashii mai abitir decit ne mushtruluiesc pe noi majurii la cazarma. STANCU D. 245. Toader cornistul ishi puse la gura cornul shi incepu cu glas repezit adunarea majurilor. CAMiLAR N. I 404 cf. 395. Locotenent major = grad militar in ierarhia ofitzerilor intre locotenent shi capitan; persoana care are acest grad. ♦ Stat major v. s t a t. 4. (Muz.) Care are un caracter dur aspru. Cf. TIM. POPOVICI D. M. SHAINEANU D. U. Ritmul rotzilor vagonului batea masura pentru muzica amintirilor lui o muzica aspra majora colorata de minie. BENIUC M. C. I 249. ◊ Mod major = mod a carui gama are la baza o tertza mare. Gama majora = succesiune de opt sunete muzicale dispuse astfel incit intre treapta a treia shi a patra k shi intre a shaptea shi a opta sa existe un semiton iar intre celelalte trepte sa existe tonuri. In muzica moderna se intrebuintzeaza pentru acelashi ton fundamental doua game: cea majora shi cea minora. MARIANTZITZEICA FIZ. II 59. Pl.: majori e. SHi: (invechit) majore maior a (rar) majoára (DDRF) (3 popular) majúr adj. Din fr. majeur major. Cf. lat. m a j o r.