MAJÓR A majori e adj. 1. (Despre oameni; in opozitzie cu minor) Care a implinit virsta cind se poate bucura prin lege de drepturi civile shi politice depline. Eleonora era majora era stapina pe moshie mai mult k oricind. DUMITRIU B. F. 146. K miine vii sami ceri consimtzamintul; shi nu tzil dau... Numi pasa; sint majora. D. ZAMFIRESCU R. 139. 2. Foarte important principal de capetenie. Preocuparea lor majora arta sau speculatzia filozofica le absoarbe intreaga existentza. SADOVEANU E. 30. ◊ Caz de fortza majora v. fortza. 3. (Mil.; numai in expr.) Sergentmajor v. sergent. Locotenentmajor v. locotenent. (Ieshit din uz) Plutoniermajor v. plutonier. Statmajor = grup de ofitzeri care functzioneaza pe linga un comandant in scopul conducerii trupelor. [Un] general scund shi grozav de spatos in uniforma cu buzunari numeroase shi enorme incit ar fi putut cuprinde toata arhiva marelui statmajor. C. PETRESCU I. II 71. 4. (Muz.; in expr.) Gama majora = modul diatonic (cu semitonuri intre treptele 34 shi 78) care se bazeaza sistemul armonic tonal. 5. (Logica; in expr.) Termen major (sau premisa majora) = unul din cei doi termeni (sau din cele doua premise) ai unui silogism shi anume acela care contzine obiectul concluziei.