principal ~a [At: CANTEMIR HR. 75 / Pl: ~e / V: (inv) ~ntzip~ (ivr) ~e (irg) ~ntzipalesh / E: lat principalis fr principal it principale ger Prinzipal] 12 a Care este cel mai insemnat. 34 a Care este cel mai important. 5 a Care este de capetenie. 6 a Care este de frunte. 7 a Care este de baza. 8 a (Spc) Esentzial. 9 a (Spc) Fundamental. 10 a sf (Grm; shis propozitzie ~a) Propozitzie independenta dintro fraza de care depind propozitziile subordonate. 11 a (Is) Fond lexical ~ sau fondul ~ (de cuvinte) Parte esentziala a vocabularului unei limbi care cuprinde cuvintele utilizate cel mai frecvent de totzi vorbitorii. 12 a (Ilav) In ~ In primul rand. 13 a (Ial) Cu precadere. 14 a (Ial) Mai ales. 15 a (Ial) In linii mari. 16 sna Ceea ce constituie un lucru foarte important fundamental. 1718 sm (Asr) Persoana care conduce ceva (singura sau) impreuna cu altele.

PRINCIPÁL A principali e adj. 1. Care are importantza deosebita care este de capetenie de frunte. Dragomir este dar persoana principala a piesei. GHEREA ST. CR. II 147. Iei biletul pentru concert shil lashi la intrarea principala in mina controlorului. CARAGIALE O. VII 24. ◊ (Substantivat) Principalul in leninism este dictatura proletariatului. SCINTEIA 1954 nr. 2875. 2. (Gram.; in expr.) Propozitzie principala = propozitzie independenta care nu depinde de alte propozitzii intro fraza. ◊ Fond principal de cuvinte v. fond.

PRINCIPÁL A adj. 1. Cel mai insemnat de capetenie de frunte. 2. Propozitzie principala (shi s.f.) = propozitzie care nu depinde din punct de vedere gramatical de alta propozitzie dintro fraza shi care are la randul ei subordonate. // s.n. (Art.) Ceea ce are o deosebita importantza ceea ce este esentzial. [< fr. principal it. principale lat. principalis].

PRINCIPÁL A I. adj. 1. cel mai insemnat de capetenie de frunte. ♦ in ~ = in special mai ales. 2. propozitzie ~a (shi s. f.) = propozitzie care nu depinde gramatical de alta propozitzie dintro fraza. II. s. n. (art.) ceea ce are o deosebita importantza ceea ce este esentzial. (< fr. principal lat. principalis)

principál adj. in sint. in principal In special mai ales ◊ „Cursurile se vor desfashura initzial in complexele ONT de la Sinaia Posada shi Snagov in principal pe baza programelor tip elaborate de Biroul internatzional al muncii.” Sc. 8 XI 70 p. 5. ◊ „Descoperirea a fost confirmata cu ajutorul unei metode devenite clasica in depistarea maladiilor vegetale. Ea consta din inocularea unor plante martor sanatoase cu seva plantelor infectate shi observarea atenta a simptomelor provocate in principal franarea creshterii plantei shi leziuni ale frunzelor.” Sc. 22 VII 77 p. 6. ◊ „De data aceasta fondurile stranse prin organizarea loteriei internatzionale vor fi folosite in principal pentru popularizarea olimpiadei.” Sc. 10 XI 78 p. 5; v. shi 11 V 74 p. 2 R.l. 17 XI 76 p. 6 Sc. 29 IV 79 p. 8; v. shi fotocoagulator (din in + principal; V. Gutzu Romalo C.G. 240241 atestari din 1960)

PRINCIPÁL ~a (~i ~e) Care este de prima importantza; foarte important; fundamental; substantzial; magistral; primordial; cardinal; esentzial. Rol ~. ◊ Propozitzie ~a propozitzie care nu depinde sintactic de altele intro fraza formata prin subordonare. /<fr. principal lat. principalis

principal a. cel dintaiu cel mai insemnat. ║ n. ceeace e mai important: uitzi principalul.

*principál a adj. (lat. principalis). Cel maĭ mare maĭ considerabil maĭ important maĭ insemnat: principalu port maritim al Romaniiĭ e Constantza principalele porturĭ fluviale is Galatziĭ shi Braila linia principala e asta. S. n. fara pl. Lucru principal: imĭ lipseshte tocmaĭ principalu. V. accesoriŭ.

principale a vz principal

printzipal ~a a vz principal

printzipalesh a vz principal

principál adj. m. pl. principáli; f. principála pl. principále

principál adj. m. pl. principáli; f. sg. principála pl. principále

PRINCIPÁL adj. 1. central (fig.) nodal. (Punctul ~ al actziunii.) 2. magistral. (Conducta ~.)

PRINCIPÁL s. v. conducator shef.

PRINCIPAL adj. 1. central (fig.) nodal. (Punctul ~ al actziunii.) 2. magistral. (Conducta ~.)

principal s. v. CONDUCATOR. SHEF.

Principal ≠ secundar

PRINCIPÁL A adj. (< fr. principal it. principale lat. principalis): in sintagmele parte de propozitzie principala shi propozitzie principala (v.).

principale (cuv. it.) 1. obligat*. 2. V. concerto grosso; orga; mixtura (1); plein jeu.

PRINCIPÁLA s. f. (< adj. principal a cf. fr. principal it. principale lat. principalis): propozitzie care constituie in mod obishnuit conditzia obligatorie pentru realizarea unei fraze; propozitzie care constituie fie nucleul unei fraze cu intzeles suficient sau insuficient fie o comunicare de sine statatoare in afara frazei. ◊ ~ regénta: p. cu intzeles suficient sau insuficient de care depinde o alta propozitzie din cadrul frazei. ◊ ~ regenta suficienta: p. regenta cu autonomie semantica capabila sa realizeze un enuntz de sine statator k in exemplele „Aici e tzara singurului loc / TZara de totdeauna shi de maine / In care shi eroii se intorc / Din moarte peun afet maretz de paine” (Adrian Paunescu); „Dar nici in teatru daca ar fi ramas Constantin nu ar fi ajuns departe” (G. Galaction); „Acuma dupa ce mi iau luat au lasat bon de rechizitzie pentru doi cai” (M. Sadoveanu). ◊ ~ regenta insuficienta: p. regenta fara autonomie semantica incapabila de a realiza un enuntz de sine statator k in exemplele „Ai fi putut satzi mai schimbi apucaturile” (H. PapadatBengescu); „K sa ajungi la dorintza ta trebuie sa ceri la tatatau paloshul” (P. Ispirescu); „Dar nai vrea sa te bagi la noi?” (G. Galaction); „Pesemne k dumneata ai luat biletul asta de mult” (I. L. Caragiale); „...nu e cu putintza sa faci istorie literara fara examen critic” (G. Calinescu); „Uneori drumul pare k se netezeshte” (Geo Bogza); „Cea dintai grija a lui boier Gheorghe... era sashi ia pistoalele de sub capatai” (I. Ghica); „Cei de la comuna au zis cas al tatei” (M. Sadoveanu). ◊ ~ coordonáta: p. care se afla in raport de coordonare cu o alta p. in cadrul frazei. ◊ ~ coordonata jonctzionala: p. care se afla in raport de coordonare printro conjunctzie coordonatoare copulativa adversativa opozitiva disjunctiva sau conclusiva cu o alta p. k in exemplele „La tot tzinut pe langa ea shi ia dat cartzi” (Z. Stancu); „Noi nam furat nimica dar neau furat destule” (Adrian Paunescu); „Nu la certat ci la sfatuit”; „Ori casa asta nui curata ori sa cutremurat pamantul” (Ion Creanga); „Prin moartea eroica a unui stramosh urmashul in viatza se bucura de prestigiu ashadar shi el e gata oricand a se jerfi pe sine spre a consolida familia” (G. Calinescu). ◊ ~ juxtapúsa (paratáctica asindética): p. care se afla in raport de coordonare prin juxtapunere (parataxa) cu o alta p. k in exemplele „Suntem aici de doua mii de ani / Suntem aici de o vecientreaga!” (Adrian Paunescu); „ Dar tu Motzoace? invechit in zile rele deprins a te ciocoi la totzi domnii ai vandut pre Despot mai vandut shi pre mine vei vinde shi pre Tomsha” (C. Negruzzi).