MAIESTÁTE (2) maiestatzi s. f. 1. Caracter ori aspect impunator grandios sau solemn care trezeshte admiratzie respect etc.; maretzie. 2. Suveran monarh. ♦ (Urmat de un adj. pos.) Termen de reverentza folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. Maiestatea Sa. Maiestatzile Voastre. [Var.: majestáte s. f.] Din lat. maiestas atis fr. majesté.

maiestate sf [At: (a. 1783) IORGA S. D. XIII 13 / V: maje~ (pop) mai~ (reg) ~ta (inv) maiestat sm (inv) maiastat sm / Pl: (1) ~tatzi / E: lat maiestas atis fr majesté ger Majestät] 1 Suveran. 2 (Inv) Putere suprema Si: suveranitate. 3 (Urmat de un adjectiv posesiv) Termen de reverentza folosit pentru a vorbi cu sau despre un monarh Vz marie¹ inaltzime. 4 Aspect grandios care trezeshte admiratzie Si: maretzie Cf maiestuos. 5 Prestantza a tzinutei a expresiei. 6 Caracter solemn care impune respect.

MAIESTÁTE (2) maiestatzi s. f. 1. Caracter ori aspect impunator grandios sau solemn care trezeshte admiratzie respect etc.; maretzie. 2. Suveran monarh. ♦ Termen de reverentza folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. [Var.: majestáte s. f.] Din lat. maiestas atis fr. majesté.

MAIESTÁTE (2) maiestatzi s. f. 1. Caracter sau aspect impunator care trezeshte admiratzie respect etc.; maretzie. Doctorul. contempla mut maiestatea naturii. BART E. 123. Curg mindrun nepasare cuo lina maiestate. ALECSANDRI P. III 135. Privind maiestatea naturii el se inspira. NEGRUZZI S. I 197. 2. (Adesea urmat de adjectivul posesiv de pers. 2 sau 3 sg.) Titlu dat capetelor incoronate. Nu tziai iubit poporul maiestate sau nu lai intzeles shi e totuna. De sus shi pina jos santins minciuna Ea leaga shi desleagan tzara toate VLAHUTZA O. A. I 39. Varianta: majestáte s. f.

MAIESTÁTE s.f. 1. Grandoare somptuozitate maretzie. 2. Titlu care se da monarhilor. [Pron. maies var. majestate s.f. / < lat. maiestas cf. fr. majesté].

MAIESTÁTE s. f. 1. titlu care se da monarhilor. 2. grandoare somptuozitate maretzie. (< lat. maiestas fr. majesté)

MAIESTÁTE ~atzi f. 1) Caracter maiestuos; aspect maretz shi solemn care provoaca admiratzie. 2) (folosit shi k termen de adresare) Conducator suprem al unui stat; monarh; suveran; rege; imparat; riga; tzar; sultan. 3) Termen reverentzios care era folosit la adresa unei persoane de rang inalt. [G.D. maiestatzii] /<lat. maiestas ~atis fr. majesté^[1]

maiestate f. 1. marire ce inspira admiratziune respect: maiestatea unui templu; fig. maiestatea augustei batranetzi AL.; 2. titlu dat imparatzilor regilor shi sotziilor tor.

*maĭestáte f. (lat. majéstas átis d. majus major maĭ mare). Marime suprema: maĭestatea divina. Aer de marime propriŭ a inspira respect: comandantu avea un aer plin de maĭestate. Titlu dat imparatzilor shi regilor (pe scurt: M. S.). Mavestatea Sa Foarte Creshtina regele Franciiĭ. Maĭestatea Sa Catolica regele Spaniiĭ.

maiastat s vz maiestate

majestate sf vz maiestate

MAJESTÁTE s.f. v. maiestate.

!Maiestáte/Majestáte (termen de adresare) s. f. voc.

maiestáte (maretzie) s. f. g.d. art. maiestắtzii

maiestáte s. f. g.d. art. maiestatzii^[1]

Maiestáte (termen de adresare) s. f.^[1]

maiestate tatzi. Abrevieri: M. S. = Maiestatea Sa MM. LL. = Maiestatzile Lor M. S. R. = Maiestatea Sa Regele.

!majestate/maiestate (maretzie) s. f. g.d. art. majestatzii/maiestatzii

!Majestate (termen de adresare) s. f.

!Majestatea Sa loc. pr. g.d. Majestatzii Sale; abr. M.S.

+Majestatea Sa Custodele Coroanei Romaniei [± prenume] loc. pr. + s. m. art. + s. f. g. art. + s. propriu g. art.

+Majestatea Sa Regele [± prenume] loc. pr. + s. m. art. g.d. Majestatzii Sale Regelui...

+Majestatea Sa Regina [± prenume] loc. pr. + s. f. art. g.d. Majestatzii Sale Reginei...

!Majestatea Ta (inv.) loc. pr. g.d. Majestatzii Tale

!Majestatea Voastra loc. pr. g.d. Majestatzii Voastre

!Majestatzile Lor [± Imperiale] loc. pr. pl. [± adj.]; abr.MMLL

!Majestatzile Voastre loc. pr. pl.

!Maiestátea Sa/Majestátea Sa loc. pr. g.d. Maiestắtzii Sále/Majestắtzii Sále; abr. M. S.; pl. Maiestắtzile Lor/ Majestắtzile Lor

!Maiestátea Ta/Majestátea Ta loc. pr. g.d. Maiestắtzii Tále/Majestắtzii Tále

!Maiestátea Voástra/Majestátea Voástra loc. pr. g.d. Maiestắtzii Voástre/Majestắtzii Voástre

*Maiestắtzile Voástre/Majestắtzile Voástre loc. pr.

Majestáte v. Maiestáte

Majestátea Sa v. Maiestátea Sa

Majestátea Ta v. Maiestátea Ta

Majestátea Voástra v. Maiestátea Voástra

Majestắtzile Voástre v. Maiestắtzile Voástre

Maiestátea sa (ta voástra) s. f. art. + adj. g.d. Maiestatzii sále (tále voástre); abr. M.S.

Maiestatzile lor s. f. pl. art. + pr. g.d. Maiestatzilor lor

MAIESTÁTE s. 1. v. maretzie. 2. sire. (Ia seama ~!) 3. (art.) v. marie.^[1]

MAIESTÁTE s. v. prestantza.^[1]

MAIESTATE s. 1. grandoare maretzie semetzie. (~ piscurilor albe de zapada.) 2. sire. (Ia seama ~!) 3. domnie inaltzime marie (inv.) marime marire. (~ sa na primit pe nimeni.)

maiestate s. v. PRESTANTZA.

majestáte (majestắtzi) s. f. Altetza. Var. maiestate. Lat. maiestatem cu pronuntzarea din fr. majesté (sec. XIX). Der. majestuos adj. din fr. majestueux; maiestuos adj. din it. maestoso.

MAIESTÁTE s. f. 1. Suveran monarh. Preainalta voie a chesarocraiescului maiestat (a. 1783). IORGA S. D. XIII 13. Un stat inalt shi nobil un port de maiestate O frunte mare scoasa ce cugeta departe. HELIADE O. I 230. [Petru Raresh] nu se injoseshte nu saruta miinile nu marturiseshte prin actele sale k ar fi dobindit coroana numai de la sacra maiestate polona. XENOPOL I. R. V 59. ♦ (Invechit) Autoritate putere suprema; suveranitate. Supt maiestatea. . . coroanei apostoliceshtei craimi a Ungariei. ECONOMIA 150/21. Fieshtecarea cojnitza [de albine] inchipuiashte o sotzietate omeneasca intru carea iaste crai maiestate shi insotzire. ib. 173/2. 2. (De obicei urmat de un adj. pos.) Termen de reverentza folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh. V. m a r i e¹ i n a l tz i m e. Despre aceasta ticaloasa stare maiestatei sale credincioasa inshtiintzare au facut. ST. INST. 8/3. Maiestatzile sale au fost la eczercitzie (mushtru). AR 9^l/27. Majestatea sa imparatul au demintat asta. GR. R. N. II 18/15. Toate acele preparative se faceau pentru celebrarea intrarii in orashul Kissingen a maiestatzii sale elenice. FILIMON O. II 182. Catra. . . preaputinciosul imparat. . . maiastatul lui celui imparatesc preamilostivul mieu stapin (a. 1885). CAT. MAN. I 443. Nu tziai iubit poporul majestate Sau nu lai intzeles shi e totuna. VLAHUTZA O. A. I 39. Majestatea sa augustul suzeran garanta viatza libertatea shi averea tuturor raialelor sale. CAMIL PETRESCU O. III 82. Auzitzi ce zice majestatea sa adauga rotunjind mieros pe „majestatea sa”. PREDA M. 127. Maiestata sa regele. ALR II 2855/812. Maiestata sa regina. LB. 2856/812. 3. Aspect grandios care trezeshte admiratzie; maretzie. Cf. m a i e s t o s (2). Cf. BUDAIDELEANU LEX. Majestatea naturei. GENILIE PRINCIP. V/27 cf. NEGRUZZI S. I 197 BART E. 123. ♦ Prestantza demnitate (a tzinutei a expresiei). Era barbatesc boieresc cu tarie plin de netemere shi de maiestate (marime). MAIOR T. 94/25. Regala majestate [a copilei] mai mult inca straluce Prin faptele acelea de umile deprinderi. HELIADE O. I 310. El intruneshten sine o tripla maiestate. ALECSANDRI P. III 215 cf. 135. Mai multa majestate shi frumusetze in descriptzii aduc aminte sa fi citit de mult. MACEDONSKI O. IV 60. Majestatea mersului shi imbracamintzii erau aproape caricaturizate. CAMIL PETRESCU O. III 68. ♦ Caracter solemn care impune respect. Revolutziunea grecilor din Elada shi din celelalte provincii ale Imperiului otoman... este plina de severitate shi de o lugubra maiestate. FILIMON O. I 279. Cit de mareatza eshti Sub palida duioasa shi sacra maiestate A mortzii. ALECSANDRI T. II 186. Pl : (1) maiestatzi. SHi: majestate (prin adaptare la sistemul fonetic popular) maiestate (regional) maiestáta s. f.; (invechit) maiestát maiastát subst. Din lat. maiestas atis fr. majeste. Maiestat maiastat < germ. Majestät.