GRANDOÁRE grandori s. f. Aspect maretz maiestuos falnic impunator; maretzie grandiozitate. Din fr. grandeur.

grandoare sf [At: BOGZA C. O. 66 / Pl: ~ori / E: fr grandeur] (Liv) 1 Maretzie. 2 Sublim.

GRANDOÁRE grandori s. f. (Livr.) Aspect maretz maiestuos falnic impunator; maretzie grandiozitate. Din fr. grandeur.

GRANDOÁRE grandori s. f. Maretzie. V. splendoare. Colindam Leningradul shi bagam de seama k shi la Moscova k near trebui luni ori poate ani... spre a ne da seama de toata grandoarea lui. STANCU U.R.S.S. 124. Bicazul ishi deschide un drum de o grandoare unica spre shesurile linishtite ale Moldovei. BOGZA C. O. 66.

GRANDOÁRE s.f. Maretzie. [Gen. orii. / cf. fr. grandeur it. grandore].

GRANDOÁRE s. f. insushirea de a fi grandios; maretzie; stralucire splendoare. (< fr. grandeur)

GRANDOÁRE ~óri f. Caracter grandios; maretzie; monumentalitate. /<fr. grandeur

grandoare f. 1. inaltzime morala nobletza: grandoarea subiectului; 2. putere marire.

*grandiozitáte f. (it. grandiositá) shi grandoáre f. pl. orĭ (fr. grandeur). Maretzie.

grandoáre s. f. g.d. art. grandórii; pl. grandóri

grandoáre s. f. g.d. art. grandórii; pl. grandóri

GRANDOÁRE s. 1. maretzie monumentalitate splendoare. (~ unui palat.) 2. v. maretzie. 3. maretzie solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. v. glorie.

GRANDOARE s. 1. maretzie monumentalitate splendoare. (~ unui palat.) 2. maiestate maretzie semetzie. (~ piscurilor albe de zapada.) 3. maretzie solemnitate. (Un peisaj plin de ~.) 4. glorie maretzie marire slava splendoare stralucire (inv.) marie marime. (Trecutul plin de ~.)

Grandoare ≠ mizerie

GRANDOARE. Subst. Grandoare (livr.) grandiozitate (inv.) maretzie magnificentza (livr.) maiestate splendoare stralucire (fig.) fast somptuozitate solemnitate pompa; glorie marire fala. Grandomanie megalomanie. Grandoman megaloman. Adj. Grandios maretz superb impresionant impunator impozant falnic magnific (livr.) maiestuos splendid stralucitor minunat fastuos somptuos solemn. V. exagerare glorie grandilocventza imensitate lux superlative.