logica^[1] sf [At: DOSOFTEI V. S. noiembrie 161^V/12 / V: (inv) loghica / E: ngr λογική lat logica fr logique it logica ger Logik] 1 SHtiintza a demonstratziei al carei obiect este stabilirea conditziilor corectitudinii gandirii a formelor shi a legilor generale ale ratzionarii corecte. 2 (Pex) Obiect de invatzamant care face cunoscuta logica (1). 3 (Is) ~ generala Tip de logica (1) initziata de Aristotel care studiaza notziunea judecata ratzionamentul precum shi principiile gandirii. 4 (Is) ~ dialectica Conceptzie filozofica a logicii (1) de pe pozitziile materialismului dialectic care studiaza dialectica formelor logice raportul lor cu contzinutul. 5 (Is) ~ modala Ramura a logicii (1) care studiaza raporturile dintre necesitate posibilitate imposibilitate shi contingentza. 6 (Is) ~ matematica (sau simbolica) Ramura a logicii (1) care cerceteaza operatorii logici shi care are k obiect aplicarea metodelor matematice in domeniul logicii formale in electronica in cibernetica in lingvistica Si: logistica (2). 7 (Is) ~ polivalenta (sau probalista) Sistem logic formalizat in cadrul caruia expresiile comporta mai mult de doua valori de adevar. 8 (Is) ~ constructivista Curent in logica matematica bazat pe construirea inductiva a expresiilor logice. 9 (Is) ~ combinatorie Ramura a logicii matematice preocupata de calculul combinatoriu in care ashanumitzii combinatori apar shi in rol de functori. 10 (Is) ~ deontica Aplicare a logicii simbolice prin intermediul logicii modale moderne in teoria actziunii shi in teoria normelor. 11 (Pex) Tratat sau manual care se ocupa cu obiectul metoda shi dezvoltarea logicii (1). 12 Capacitate de a gandi Si: intzelegere patrundere sens (rar) logicitate (1). 13 Fel de a gandi Si: (rar) logicitate (2). 14 Ratzionament corect consecvent shi temeinic Si: (rar) logicitate (3). 15 Argumentatzie. 1617 (Pex) Ceea ce este conceput conform unor conceptzii (artistice) specifice proprii Si: (rar) logicitate (5). 18 (Prc) Cerintza fireasca Si: ratziune temei (rar) logicitate (6). 19 Coerentza interna organizare structura a formelor shi a tipurilor de existentza sau a formelor shi tipurilor de manifestare a evenimentelor sociale.

LÓGICA s. f. 1. SHtiintza formelor shi legilor gindirii. ◊ Logica matematica (sau simbolica) = ramura a logicii care are k obiect aplicarea metodelor matematice in domeniul logicii formale inlocuind notatziile verbale ale termenilor legaturilor shi operatziilor logice prin notatzii simbolice shi prin formule alcatuite din aceste notatzii asemenea formulelor algebrice. 2. Gindire justa ratzionament consecvent shi temeinic. Ioana (sigura tare pe logica argumentului ei. Il urmareshte pe Marin tot timpul k sa vada ce efect obtzine): Nu spune absurditatzi! BARANGA I. 184. Am admirat bogatzia de cunoshtintze... logica puternica cu care autorul ishi desfashoara credintzele shi cercetarile lui de critic. VLAHUTZA O. A. 228. Studia istoriei neamului romin ne va spune de unde vine limba noastra shi ce trebuie sa fie dupa logica acea limba. RUSSO S. 51. ♦ Fel de a gindi. Are o logica bizara. 3. Cerintza fireasca temei ratzional. Generalizind prin imagini artistice realiste laturile esentziale ale vietzii sociale artistul oglindeshte logica procesului istoric scotzind la iveala vechiul ceea ce shia trait traiul shi noul ceea ce se nashte in acest proces. V. ROM. mai 1953 203. Unde nea trebui un cuvint nevoia il va iscodi nu dupa sistema cutaruia sau cutaruia dar dupa logica limbii. RUSSO S. 37.

LÓGICA s.f. 1. SHtiintza a demonstratziei a formelor shi a legilor gandirii ale ratzionarii juste. ◊ Logica matematica (sau simbolica) = ramura a logicii care foloseshte in cercetare procedeul logicmatematic; logistica. ◊ Logica a shtiintzei = disciplina care cerceteaza produsele activitatzii shtiintzifice; ipoteze teorii concepte etc. 2. Gandire justa ratzionament temeinic. 3. Cerintza fireasca temei ratziune. [Gen. cii. / cf. fr. logique it. lat. logica < gr. logos ratziune].

LÓGICA f. 1) SHtiintza care se ocupa cu studiul formelor shi legilor fundamentale ale gandirii. 2) Manual in care sunt expuse elementele de baza ale acestei shtiintze. 3) Modalitate de a gandi; fel de a ratziona. 4) Ratziune coerenta consecventa shi temeinica. 5) Temei firesc al unei actziuni. [G.D. logicii] /<fr. logique lat. logica

logica f. 1. shtiintza ratzionamentului; 2. opera ce trateaza despre aceasta shtiintza: logica lui Aristotele; 3. dispozitziune de a ratziona just; 4. shir in idei: carte scrisa cu multa logica.

LÓGIC A logici ce s. f. adj. I. S. f. 1. SHtiintza a demonstratziei al carei obiect este stabilirea conditziilor corectitudinii gandirii a formelor shi a legilor generale ale ratzionarii corecte. ◊ Logica generala = logica clasica de traditzie aristotelica care studiaza formele logice fundamentale (notziunea judecata ratzionamentul) precum shi principiile gandirii. Logica matematica (sau simbolica) = ramura a logicii care cerceteaza operatorii logici shi care are k obiect aplicarea metodelor matematice in domeniul logicii formale in electronica cibernetica lingvistica; logistica. Logica dialectica = conceptzie filosofica a logicii de pe pozitziile materialismului dialectic care studiaza dialectica formelor logice raportul lor cu contzinutul. 2. Gandire justa ratzionament corect consecvent shi temeinic. ♦ Fel de a gandi al cuiva. 3. Cerintza fireasca temei ratzional ratziune. II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (I); ratzional just intemeiat corect. ◊ Cap logic = minte care gandeshte ratzional; persoana care gandeshte intemeiat ratzional. 2. (Fiz. in sintagma) Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic folosit in calculatoarele electronice cu ajutorul caruia se pot efectua operatzii logice elementare. 3. (In sintagmele) Diagrama (sau schema) logica = reprezentare grafica a unui algoritm; organigrama. Din fr. logique.

loghica sf vz logica

LÓGIC A logici ce s. f. adj. I. S. f. 1. SHtiintza a demonstratziei al carei obiect este stabilirea conditziilor corectitudinii gandirii a formelor shi a legilor generale ale ratzionarii corecte. ◊ Logica generala = logica clasica de traditzie aristotelica care studiaza formele logice fundamentale (notziunea judecata ratzionamentul) precum shi principiile gandirii. Logica matematica (sau simbolica) = ramura a logicii care cerceteaza operatorii logici shi care are k obiect aplicarea metodelor matematice in domeniul logicii formale in electronica cibernetica lingvistica; logistica. Logica dialectica = conceptzie filozofica a logicii de pe pozitziile materialismului dialectic care studiaza dialectica formelor logice raportul lor cu contzinutul. 2. Gandire justa ratzionament corect consecvent shi temeinic. ♦ Fel de a gandi al cuiva. 3. Cerintza fireasca temei ratzional ratziune. II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (I); ratzional just intemeiat corect. ◊ Cap logic = minte care gandeshte ratzional; persoana care gandeshte intemeiat ratzional. 2. (Fiz. in sintagma) Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic folosit in calculatoarele electronice cu ajutorul caruia se pot efectua operatzii logice elementare. 3. (In sintagmele) Diagrama (sau schema) logica = reprezentare grafica a unui algoritm; organigrama. Din fr. logique.

LÓGIC A I. adj. 1. conform regulilor logicii; ratzional; just intemeiat. 2. circuit ~ = circuit in calculatoarele electronice pentru operatzii logice elementare. 3. (inform.) schema ~a = reprezentare grafica a unui algoritm in vederea programarii; logigrama. II. s. f. 1. shtiintza a demonstratziei care studiaza formele shi legile gandirii ale ratzionarii corecte. ♦ ~ simbolica (sau matematica) = ramura a logicii care foloseshte in cercetare procedeul logicomatematic; logistica; a shtiintzei = disciplina care cerceteaza produsele activitatzii shtiintzifice; ipoteze teorii concepte etc. 2. gandire justa ratzionament corect temeinic. 3. cerintza fireasca temei ratziune. (< fr. logique)

*lógic a adj. (vgr. logikós d. lógos cuvint ratziune). Conform logiciĭ: ratzionament logic. S. m. shi f. Persoana care shtie logica saŭ care ratzioneaza cu metoda (logician). S. f. pl. ĭ e. SHtiintza de a ratziona bine: Aristotele a formulat principiile logiciĭ. Carte care cuprinde aceasta shtiintza: logica luĭ Aristotele. Dispozitziunea de a ratziona bine: logica naturala. Ratzionament metoda: aceasta carte n’are logica. Fig. Mod particular de a judeca de a ratziona: logica luĭ e „scoalate tu k sa shed eŭ”. Adv. In mod logic: a vorbi logic.

lógica s. f. g.d. art. lógicii; pl. lógici

lógica s. f. g.d. art. lógicii; pl. lógici

logica gen. logicii

logica ci.

LÓGICA s. 1. logica matematica v. logica simbolica; logica simbolica logistica logica matematica. 2. coerentza noima sens shir. (Vorbeshte fara ~.) 3. v. justificare.

LOGICA s. 1. logica matematica = logistica logica simbolica; logica simbolica = logistica logica matematica. 2. coerentza noima sens shir. (Vorbeshte fara ~.) 3. justificare motivare noima ratziune rost sens temei. (Nu vad ~ acestei decizii.)

lógica s. f. Ratzionament corect. Var. (inv.) loghica. Fr. logique shi mai inainte (sec. XVIII) din ngr. λογιϰή. Der. logic adj. din fr. logique. nelogic adj. (ilogic).