LÓGICA s. f. 1. SHtiintza formelor shi legilor gindirii. ◊ Logica matematica (sau simbolica) = ramura a logicii care are k obiect aplicarea metodelor matematice in domeniul logicii formale inlocuind notatziile verbale ale termenilor legaturilor shi operatziilor logice prin notatzii simbolice shi prin formule alcatuite din aceste notatzii asemenea formulelor algebrice. 2. Gindire justa ratzionament consecvent shi temeinic. Ioana (sigura tare pe logica argumentului ei. Il urmareshte pe Marin tot timpul k sa vada ce efect obtzine): Nu spune absurditatzi! BARANGA I. 184. Am admirat bogatzia de cunoshtintze... logica puternica cu care autorul ishi desfashoara credintzele shi cercetarile lui de critic. VLAHUTZA O. A. 228. Studia istoriei neamului romin ne va spune de unde vine limba noastra shi ce trebuie sa fie dupa logica acea limba. RUSSO S. 51. ♦ Fel de a gindi. Are o logica bizara. 3. Cerintza fireasca temei ratzional. Generalizind prin imagini artistice realiste laturile esentziale ale vietzii sociale artistul oglindeshte logica procesului istoric scotzind la iveala vechiul ceea ce shia trait traiul shi noul ceea ce se nashte in acest proces. V. ROM. mai 1953 203. Unde nea trebui un cuvint nevoia il va iscodi nu dupa sistema cutaruia sau cutaruia dar dupa logica limbii. RUSSO S. 37.