*lógic a adj. (vgr. logikós d. lógos cuvint ratziune). Conform logiciĭ: ratzionament logic. S. m. shi f. Persoana care shtie logica saŭ care ratzioneaza cu metoda (logician). S. f. pl. ĭ e. SHtiintza de a ratziona bine: Aristotele a formulat principiile logiciĭ. Carte care cuprinde aceasta shtiintza: logica luĭ Aristotele. Dispozitziunea de a ratziona bine: logica naturala. Ratzionament metoda: aceasta carte n’are logica. Fig. Mod particular de a judeca de a ratziona: logica luĭ e „scoalate tu k sa shed eŭ”. Adv. In mod logic: a vorbi logic.