LÓGIC A logici ce s. f. adj. I. S. f. 1. SHtiintza a demonstratziei al carei obiect este stabilirea conditziilor corectitudinii gandirii a formelor shi a legilor generale ale ratzionarii corecte. ◊ Logica generala = logica clasica de traditzie aristotelica care studiaza formele logice fundamentale (notziunea judecata ratzionamentul) precum shi principiile gandirii. Logica matematica (sau simbolica) = ramura a logicii care cerceteaza operatorii logici shi care are k obiect aplicarea metodelor matematice in domeniul logicii formale in electronica cibernetica lingvistica; logistica. Logica dialectica = conceptzie filozofica a logicii de pe pozitziile materialismului dialectic care studiaza dialectica formelor logice raportul lor cu contzinutul. 2. Gandire justa ratzionament corect consecvent shi temeinic. ♦ Fel de a gandi al cuiva. 3. Cerintza fireasca temei ratzional ratziune. II. 1. Adj. Potrivit cu regulile logicii (I); ratzional just intemeiat corect. ◊ Cap logic = minte care gandeshte ratzional; persoana care gandeshte intemeiat ratzional. 2. (Fiz. in sintagma) Circuit logic = circuit electronic sau electromecanic folosit in calculatoarele electronice cu ajutorul caruia se pot efectua operatzii logice elementare. 3. (In sintagmele) Diagrama (sau schema) logica = reprezentare grafica a unui algoritm; organigrama. Din fr. logique.