LÓGICA s.f. 1. SHtiintza a demonstratziei a formelor shi a legilor gandirii ale ratzionarii juste. ◊ Logica matematica (sau simbolica) = ramura a logicii care foloseshte in cercetare procedeul logicmatematic; logistica. ◊ Logica a shtiintzei = disciplina care cerceteaza produsele activitatzii shtiintzifice; ipoteze teorii concepte etc. 2. Gandire justa ratzionament temeinic. 3. Cerintza fireasca temei ratziune. [Gen. cii. / cf. fr. logique it. lat. logica < gr. logos ratziune].