junghietura sf [At: DOSOFTEI V. S. 142 / V: ~ghe~ / P: ~ghie~ / Pl: ~ri / E: junghia + tura] 1 (Pop) Injunghietura. 2 Junghi (2). 3 (Atm) Articulatzie a coloanei vertebrale cu baza craniului. 4 (Pex) Gat. 5 (Inv) Animal injunghiat adus k jertfa.

JUNGHIETÚRA junghieturi s. f. (SHi in forma junghetura) 1. Junghi (1). Cu florile sal shtergetzi De junghieturi. TEODORESCU P. P. 391. 2. (Uneori determinat prin «gitului») Articulatzia coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. grumaz git. Daca mar vedea k rasfoiesc o carte jupinul Mielu Gusha miar fringe junghietura gitului. STANCU D. 379. Capul i bananaia intro parte shi intralta de parca ishi rupsese junghetura. ISPIRESCU L. 106. Sa plecat scurt cu barbian piept parca ia trosnit junghetura. CARAGIALE S. U. 49. Varianta: junghetúra s. f.

JUNGHIETÚRA ~i f. 1) v. JUNGHI. 2) pop. Articulatzia coloanei vertebrale cu baza craniului. /a junghia + suf. ~atura

junghetura sf vz junghietura

JUNGHETÚRA s. f. v. junghietura.

junghetura f. 1. incheietura gatului cu trunchiul corpului: a’shi frange junghetura; 2. durere impungatoare.

junghetúra f. pl. ĭ (d. lat. *jŭngŭlatura ild. *jŭgŭlatura d. júgulum git. V. jug junctziune). Locu de junctziune al gituluĭ cu trupu la ceafa: a cazut shi shĭa rupt junghetura gituluĭ. Junghĭ durere impungatoare.

junghietúra (pop.) (ghie) s. f. g. d. art. junghietúrii; pl. junghietúri

junghietúra s. f. (sil. ghie) g.d. art. junghietúrii; pl. junghietúri

junghietura

JUNGHIETÚRA s. (MED.) injunghietura intzepatura junghi (pop.) stricnitura (grecism inv.) nixis (fig.) sageata sagetatura (pop. fig.) taietura (Simte o ~ in regiunea intercostala.)

JUNGHIETURA s. injunghietura intzepatura junghi (pop.) stricnitura (grecism inv.) nixis (fig.) sageata sagetatura (pop. fig.) taietura. (Simte o ~ in regiunea intercostala.)

JUNGHETÚRA s. v. gat grumaz.

junghetura s. v. GIT. GRUMAZ.^[1] modificata