JUNGHIETÚRA junghieturi s. f. (SHi in forma junghetura) 1. Junghi (1). Cu florile sal shtergetzi De junghieturi. TEODORESCU P. P. 391. 2. (Uneori determinat prin «gitului») Articulatzia coloanei vertebrale cu baza craniului; p. ext. grumaz git. Daca mar vedea k rasfoiesc o carte jupinul Mielu Gusha miar fringe junghietura gitului. STANCU D. 379. Capul i bananaia intro parte shi intralta de parca ishi rupsese junghetura. ISPIRESCU L. 106. Sa plecat scurt cu barbian piept parca ia trosnit junghetura. CARAGIALE S. U. 49. Varianta: junghetúra s. f.