SAGETATÚRA sagetaturi s. f. 1. Tragere cu arcul; sagetare 2. Lovitura de sageata; rana provocata de o sageata. 3. Fig. Durere vie patrunzatoare care strabate pe neashteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli la oameni shi animale care se manifesta prin dureri acute de cap ochi nas masele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrala. Sageta + suf. tura.

sagetatura sf [At: DOSOFTEI P. S. 54/4 / V: (reg) sagetura ~git~ segetura^[1] sug~ / Pl: ~ri / E: sageta + tura] 16 Sagetare (16). 7 Lovitura de sageata (1). 8 Rana provocata de o sageata. 9 (Fig) Durere fizica vie patrunzatoare shi de scurta durata Si: junghi intzepatura sageata. 10 (Fig; in credintze shi superstitzii populare) Nume dat mai multor boli la oameni shi la animale care se manifesta brusc shi cu violentza prin dureri de cap ochi nas masele prin congestii cerebrale paralizii etc. (despre care se crede k sunt produse de duhuri rele fiintze imaginare etc. shi care sar vindeca prin leacuri babeshti shi prin descantare) Si: sageata (12). 11 (Reg) Sagetator (5). 12 (Reg) Trasnet. 13 (Bot; reg; if sagetura) Greghetin (1) (Geranium pratense). corectata

SAGETATÚRA sagetaturi s. f. 1. Tragere cu arcul; sagetare 2. Lovitura de sageata; rana provocata de o sageata. 3. Fig. Durere vie patrunzatoare care strabate pe neashteptate o parte a corpului; junghi. ♦ (Pop.) Nume dat mai multor boli la oameni shi animale care se manifesta prin dureri acute de cap ochi nas masele etc. ♦ (Pop.) Congestie cerebrala. Sageta + suf. tura.

SAGETATÚRA sagetaturi s. f. 1. Lovitura de sageata. 2. Fig. Durere vie shi patrunzatoare care strabate corpul pe neashteptate; junghi. ♦ (Popular) Congestie cerebrala. Ba co fi deochi ba co fi sagetatura shi... nui putura da de leac. ISPIRESCU L. 353. Sagetatura e o lovitura ce moartea o da omului sanatos pe cind lucra. SHEZ. III 174.

SAGETATÚRA ~i f. 1) Lovitura de sageata. 2) fig. Durere ascutzita momentana patrunzatoare care trece printro parte a corpului; impunsatura dureroasa k de sageata. /a sageta + suf. ~atura

sagetatura f. 1. datatura de sageata; 2. lovitura care moartea o da omului sanatos pe cand lucreaza boala napraznica de care se poate uneori scapa: descantec de sagetatura.

sagetatúra f. pl. ĭ (d. sagetez). Lovitura de sageata. Boala din senin care te loveshte deodata shi te shi ucide uneorĭ (in credintza poporuluĭ): descintec de sagetatura.

sagetura sf vz sagetatura

sagitatura sf vz sagetatura

segetura sf vz sagetatura

sagetatúra s. f. g.d. art. sagetatúrii; pl. sagetatúri

sagetatúra s. f. g.d. art. sagetatúrii; pl. sagetatúri

SAGETATÚRA s. 1. sagetare sagetat. (~ de arc.) *2. (MED.) (reg.) sagetura.

SAGETATÚRA s. v. injunghietura intzepatura junghi junghietura.

SAGETATURA s. 1. sagetare sagetat. (~ de arc.) 2.* (MED.) (reg.) sagetura.

sagetatura s. v. INJUNGHIETURA. INTZEPATURA. JUNGHI. JUNGHIETURA.

SAGETÚRA s. v. sagetatura.

sagetura s. v. SAGETATURA.