JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., s. m., s. f. 1. Adj., s. m. și f. (Înv. și fam.) Tânăr. ◊ June-prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

june, ~ă [At: CORESI, PS. 402 / Pl: ~ni, ~ne / E: ml juvenis] 1-2 smf, a (Asr) Tânăr. 3 sf (Irn) Fată nemăritată. 4 sm Fecior. 5 sm (Îs) ~ prim Actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 6 smp (Reg; îs) ~nii lui Crăciun Colindători. 7 sm (Ban; Buc) Logodnic. 8 sm (Ban; Buc) Mire. 9 sm (Reg) Holtei. 10 sm (Pop; șîs ~ bătrân, ~ nemțesc) Flăcău tomnatic. 11 smp (Reg) Organizație de bărbați căsătoriți sau nu, care în săptămâna Paștilor serbează patimile și Învierea lui Hristos prin diferite întruniri și procesiuni.

JÚNE, -Ă, juni, -e, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Astăzi rar) Tânăr. ◊ June prim = actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit. 2. S. m. (Reg.) Holtei, burlac, becher. – Lat. juvenis.

JÚNE, -Ă, juni, -e, adj. (Învechit și regional; despre oameni) Tînăr. Au nu ai fost jună, n-ai fost tu frumoasă? EMINESCU, O. I 37. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. P-aici, ziceau bătrînii, o boltă arătînd, Intră o jună doamnă. ALEXANDRESCU, M. 11. ◊ (Rar, despre animale) În tufișurile din colțul sărac al cimitirului încerca în răstimpuri să fluiere un mierloi june. SADOVEANU, M. C. 80. ◊ (Substantivat) Se făcu un drag de june ca un brad. RETEGANUL, P. III 31. În acel echipaj... era... și un june brunet care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. Alăuta zice din strună: Oh, ce frumușică jună! Iar toba zice: lasă, lasă, C-o s-o vedem și mireasă. PANN, P. V. II 111. ◊ (În vechea terminologie teatrală) June prim = actor care interpretează roluri de tineri amorezi. ♦ (Substantivat, m.; regional) Holtei, burlac, flăcău. Rău îmi stă june bătrîn... Rău îmi stă june cu barbă! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 459.

JÚNE ~ă (~i, ~e) și substantival rar (despre persoane) Care încă nu este matur; neajuns la maturitate; tânăr. * ~ prim actor care interpretează roluri de tânăr îndrăgostit; prim-amorez. /<lat. juvenis

JUNE s.m. (Ban.) Logodnic, mire. Giune. Sponsus. AC, 342. Etimologie: lat. Juvenis. Vezi și junel, junelaș. Cf. g i n e r e; m i r e.

june a. și m. tânăr. [Lat. JUVENEM].

júne m. (lat. jŭvĕnis, tînăr; it. gióvine, pv. jovne, fr. jeune, sp. joven, pg. jovem). Vechĭ. Azĭ. vest. Holteĭ, burlac, flăcăŭ, tînăr neînsurat încă. Ban. Mire. Trans. Gimnastic, sportist, membru al uneĭ societățĭ sportive (în Bucov. arcaș). Adj. și s. (neol. după fr.). Poet saŭ iron. Tînăr: un june desperat.

júne (înv., fam.) adj. m., s. m., pl. juni; adj. f., s. f. júnă, pl. júne

júne adj. m., s. m., pl. juni; f. sg. júnă, pl. júne

JÚNE s. v. fecior, flăcău, ginere, mire, tânăr.

june s. v. FECIOR. FLĂCĂU. GINERE. MIRE. TÎNĂR.

June ≠ bătrân

JÚNĂ s., adj. v. tânără. (O fată ~.)

JUNI s. pl. v. ciuin, odagaci, săpunariță.

JUNĂ s., adj. tînără. (O fată ~.)

juni s. pl. v. CIUIN. ODAGACI. SĂPUNARIȚĂ.

júne (júni), s. m. – 1. Tînăr, flăcău. – 2. Bărbat neînsurat, burlac. – 3. (Adj.) Tînăr. – Mr. gione „puternic, viteaz”, megl. june, istr. jure. Lat. jŭvĕnis (Pușcariu 921; Candrea-Dens., 920; REW 4642; DAR; Diez, Gramm., I, 155), cf. it. giovine, prov. jovne, fr. jeune, sp. joven, port. jovem. Uzul adj. este neol., împrumutat din fr. jeune. Der. junețe, s. f. (tinerețe), cu suf. -ețe, der. neologic, imitînd it. giovinezza, fr. jeunesse; juni, vb. (a trăi ca burlac); junie, s. f. (tinerețe; feciorie), cu suf. -ie; junime, s. f. (tineret, tinerime), cu suf. colectiv -ime; junimist, s. m. (membru al unei celebre asociații literare fondate la Iași, în 1867, cu numele de Junimea).

JUNII TURCI, denumire europeană dată membrilor organizației naționaliste turce „Unitate și progres”, fondată în 1889. În urma revoluției din 1908, J.t. au preluat puterea, fără a aduce însă schimbări esențiale ale regimului politic și social existent în Imp. Otoman. Organizația s-a autodizolvat în 1918.