mire¹ sm [At: PSALT. HUR 14^v/7 / V: (reg) mir sn / Pl: ~ri / E: ml miles „soldat” cf alb mirë „bun”] 1 Barbat in ziua sau in preajma zilei casatoriei sale Si: ginere (irg) marit¹ (reg) june mireaz¹ miretz. 2 (Bis) lisus Hristos. 3 (Reg; is) Dea ~le shi mireasa Joc de copii nedefinit mai indeaproape. 4 (D. fete; ie) A lua pe Hristos de ~ Ase calugari. 5 (Rar) Candidat la insuratoare. 6 (Lpl) Cele doua persoane care se cununa sau se casatoresc in ziua sau in preajma zilei casatoriei lor. 7 (Reg; is) Al doilea ~ insotzitor al miresei la nunta. 8 (Reg) Petzitor.

MÍRE miri s. m. Nume dat unui barbat in ziua casatoriei lui in special in cursul ceremoniilor din aceasta zi; p. ext. logodnic. TZiai ales un mire vrednic deal tau suflet. DAVILA V. V. 82. Acum iata k din codru shi Calin mirele iese Care tzinen a lui mina mina gingashei mirese. EMINESCU O. I 85. Iatamas la nunta... Undei mirele sa gioc cu el? ALECSANDRI T. I 223. ♦ (La pl.) Nume dat in cursul ceremoniilor din ziua casatoriei celor doua persoane care se casatoresc. Cit mac e prin livezi Atitzia ani la miri urez! COSHBUC P. I 59. Mam pus la un loc de unde puteam privi pe miri. NEGRUZZI S. I 53.

MÍRE ~i m. 1) Tanar in ziua nuntzii sale. 2) Tanar care sa logodit; logodnic. 3) la pl. Tineri unitzi prin casatorie in ziua nuntzii lor. /cf. alb. mirë

MIRE s.m. (Mold. Crish. Trans. S Trans. N) Nume purtat de barbat in ziua (sau in preajma zilei) casatoriei sale. A: Cela ce va lega nunta ce sa dzice pre mire sa nu sa impreune cu nevastashi. SHAPTE TAINE; cf. DOSOFTEI PS. C: K mirele se scoala devreme. VCC 42. Ieshi din groapa k un mire dentro camara. O 36r. Noi sintem soli de la cinstitul mire. MISC. 1778 39v; cf. PSALT. {1651); O 48r. ◊ Fig. Sufletul tau sa va departa de la Domnul Dumnezaul lui de mirele cel adevarat al sufletelor noastre. CES 1705 288^v. Etimologie: cf. alb. mirë „bun” lat. miles „soldat”. Cf. g i n e r e j u n e.

mire m. numele tanarului ce se insoara dela logodna pana la nunta. [Albanez MIRE frumos: nume de gingashie dat tanarului logodit (cf. fr. beaufils)].

míre m. (alb. mira frumos blind). D. rom. mirele vine ung. nyirely). Barbat in momentu cind se casatoreshte. (In ainte de nunta i se zice logodnic dupa nunta barbat orĭ sotz). V. ginere.

mir⁶ sm vz mire

míre s. m. art. mírele; pl. miri art. mírii

míre s. m. art. mírele; pl. miri

MÍRE s. v. ginere.

MIRE s. ginere (inv. shi pop.) petzitor (inv. shi reg.) marit (reg.) june mireaz miretz tinar. (Ce ~ tinar!)

míre (míri) s. m. Barbat in ziua sau in preajma casatoriei. Origine indoielnica. Trebuie sa se tzina cont k acest nume se obishnuieshte a se da barbatului numai in timpul ceremoniei nuptziale. Presupunem cai vorba de un cuvint derivat din ngr. μύρον „unsoare mir” cf. mir de ex. de la μυρόεις „miruit” f. μυρόεσσα › mireasa. Este shtiut de fapt k ceremonialul nuntzii ortodoxe difera de cel al bisericii catolice mai ales in privintza impunerii unei coroane; shi k pe de alta parte incoronarea nu se concepe fara mir sau ulei sfintzit. In timpul incoronarii matrimoniale nu exista ulei dar se obishnuieshte sa se schitzeze cu degetele pe fruntea mirelui gestul ungerii care probabil era real in biserica primitiva; de aici echivalentza semantica de „uns” „incoronat” „insurat” cf. ngr. στεφανώνω „a incorona” shi „a casatori”. Der. general admisa din lat. miles „soldat” (P. Papahagi Notitze 36; Tiktin; REW 5568; Spitzer REB I 270; Rosetti I 169) este dificila semantic (cf. Graur BL V 105) dar cf. voina. Celelalte ipoteze nu sint convingatoare: din daca (Hasdeu Col. lui Traian 1873 110); din tc. amir „shef” cf. mr. amira „imparat” (Pascu II 108); din cuman. mir „principe” (Philippide II 378) care reprezinta aceeashi ipoteza; din lat. miles shi calc semantic din bg. voino (Skok Arch. slaw. Phil. XXXVII 83); dintrun lat. *milex < gr. μεϊραξ „adolescent” (Diculescu Elementele 492); anterior indoeurop. (Lahovary 336). Cuvint care lipseshte numai in Banat shi Olt. (ALR I 254). Der. mirel s. m. (Trans. de S mire); mireasa s. f. cuvint rar in Banat (ALR I 255). Din rom. provine mag. myirásza (Edelspacher 20).