MÍRE miri s. m. Nume dat unui barbat in ziua casatoriei lui in special in cursul ceremoniilor din aceasta zi; p. ext. logodnic. TZiai ales un mire vrednic deal tau suflet. DAVILA V. V. 82. Acum iata k din codru shi Calin mirele iese Care tzinen a lui mina mina gingashei mirese. EMINESCU O. I 85. Iatamas la nunta... Undei mirele sa gioc cu el? ALECSANDRI T. I 223. ♦ (La pl.) Nume dat in cursul ceremoniilor din ziua casatoriei celor doua persoane care se casatoresc. Cit mac e prin livezi Atitzia ani la miri urez! COSHBUC P. I 59. Mam pus la un loc de unde puteam privi pe miri. NEGRUZZI S. I 53.