MIRE s.m. (Mold. Crish. Trans. S Trans. N) Nume purtat de barbat in ziua (sau in preajma zilei) casatoriei sale. A: Cela ce va lega nunta ce sa dzice pre mire sa nu sa impreune cu nevastashi. SHAPTE TAINE; cf. DOSOFTEI PS. C: K mirele se scoala devreme. VCC 42. Ieshi din groapa k un mire dentro camara. O 36r. Noi sintem soli de la cinstitul mire. MISC. 1778 39v; cf. PSALT. {1651); O 48r. ◊ Fig. Sufletul tau sa va departa de la Domnul Dumnezaul lui de mirele cel adevarat al sufletelor noastre. CES 1705 288^v. Etimologie: cf. alb. mirë „bun” lat. miles „soldat”. Cf. g i n e r e j u n e.