opțiuni
  • info

11 definiții pentru colindător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.

COLINDĂTÓR, -OÁRE, colindători, -oare, s. m. și f. Persoană care colindă (1), care cântă colinde (2). – Colinda + suf. -ător.

colindător, ~oare [At: CONACHI, P. 119 / V: ~dră~, cori~ / Pl: ~i, ~oare / E: colinda + tor] 1-2 smf, a (Persoană) care colindă. 3-4 smf, a (Persoană) care rătăcește.

COLINDĂTÓR, colindătoris. m. Persoană care colindă, care umblă cu colindul (1). Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100. Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394. ◊ Fig. Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131.

COLINDĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care umblă cu colinda. /a colinda + suf. ~tor

colindător m. cel ce colindă.

colindătór m. Băĭat care umblă cu colinda.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

colindătór s. m., pl. colindătóri

colindătór s. m., pl. colindătóri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

COLINDĂTÓR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul Nou.)

COLINDĂTOR s. urător, (pop.) pițărău, (reg.) colindreț. (~ de Anul nou.)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

colindătór, -i, s.m. – Persoană care colindă. – Din colinda + -tor.

Intrare: colindător
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • colindător
  • colindătorul
  • colindătoru‑
plural
  • colindători
  • colindătorii
genitiv-dativ singular
  • colindător
  • colindătorului
plural
  • colindători
  • colindătorilor
vocativ singular
  • colindătorule
plural
  • colindătorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

colindător, colindătorisubstantiv masculin
colindătoare, colindătoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care colindă, care cântă colinde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: colindreț pițărău urător
    • format_quote Cocea mătușa Săftica cuptioare peste cuptioare de colaci pentru colindători. CONTEMPORANUL, VI 100. DLRLC
    • format_quote Sculați, voi, romîni plugari, Florile dalbe, Că vă vin colindători. ALECSANDRI, P. P. 394. DLRLC
    • format_quote figurat Doar vîntul, colindător de noapte, trecea deșteptînd murmurele singurătății. SADOVEANU, O. I 131. DLRLC
etimologie:
  • Colinda + sufix -ător. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.