COLÍND colinde s. n. 1. Faptul de a colinda; obiceiul de a colinda. 2. Vechi cantec popular romanesc cantat de cete de copii de flacai sau de adultzi cu prilejul sarbatorilor de Craciun shi de Anul Nou; colinda. 3. Perindare din loc in loc intrerupta de popasuri. Din colinda (derivat regresiv).

colind sn [At: ANON. CAR. / Pl: ~e / E: drr colinda] 1 Cantec traditzional cantat de cete de copii de flacai sau de adultzi cu prilejul sarbatorilor de Craciun shi Anul Nou Si: colindetz (1) (irg) colindish colindetza colindutza colindat (2). 2 (Fig) Umblet din loc in loc intrerupt de popasuri. 3 Colindat (1).

COLÍND colinde s. n. Faptul de a colinda. 1. Obiceiul de a colinda. 2. Cantec traditzional cantat de cete de copii de flacai sau de adultzi cu prilejul sarbatorilor de Craciun shi de Anul Nou; colinda. 3. Umblet din loc in loc intrerupt de popasuri. Din colinda (derivat regresiv).

COLÍND colinde s. n. 1. Faptul de a colinda; obiceiul de a merge cu colinda. Baietzii se prinsera tovarashi pentru colind shi pentru pluguletz. SANDUALDEA D. N. 171. ♦ Cintec traditzional cintat de cetele care viziteaza casele in seara de craciun; colinda. Copiii au cintat un colind. ◊ Expr. A umbla cu colindul = a colinda (1). 2. Colinda (2). Goana din cimpiile fara margini colindul de prin stufishurile de soc... DELAVRANCEA la TDRG. ◊ Loc. prep. (Neobishnuit) In colindul... = de la un om la altul din om in om. Acest nume [al lui N. Vogoridi] trimis prin RizaBeg in colindul ambasadorilor nu intimpina nici o impotrivire. GHICA S. 428.

colinda sf [At: ANON. CAR. / V: (irg) ~dra (reg) cori~ / Pl: ~de / E: vsl колѧнда lat calendae] (Ivr) Colind.

COLÍNDA colinde s. f. 1. (In vechile traditzii populare) Cintec traditzional de craciun carel cinta copiii umblind in cete din casa in casa. Licarind o razaatinge Geamul ushii de la tinda; De trei glasuri leganata Senfiripa a colinda. GOGA P. 88. In mintei veneau versuri de colinde frumoase. SANDUALDEA D. N. 173. ◊ Expr. A merge (sau a umbla) cu colinda = a colinda pe la case cintind aceste cintece. Sa parem k mergem cu colinda pin sat. ALECSANDRI T. I 145. 2. Umblet din loc in loc intrerupt de popasuri. Prin livezi albinele SHiau pornit colinda. IOSIF V. 79. Soarele de vara ishi sfirshisea lui colinda. MACEDONSKI O. I 74. Dupe repaos colinda prin pustii reincepe cu aceeashi placere. ODOBESCU S. III 17.

COLÍNDA ~e f. folc. Cantec traditzional cantat de cete de copii (flacai sau adultzi) pe la casele oamenilor cu prilejul sarbatorilor de Craciun. /<sl. kolenda

colinda f. 1. cantec mai mult religios intonat de cete de copii cari umbla din casa in casa in ajunul Craciunului shi in seara de Sf. Vasile; 2. fig. calatorie (in lung shi in larg): Doamna ishi urma ispititoarea colinda peste Olt OD. [Slav. KOLENDA Anul nou (din lat. CALENDAE)].

colínda f. pl. e (vsl. koleda d. lat. calendae calende; bg. kóleda kólada sirb. koleda colinda; ung. koleda colecta cheta. V. coleadnic). Cintec carel cinta baĭetziĭ in ajunu Cracĭunuluĭ dimineatza (in Munt. shi Mold. nord in seara de 23 Dec.) umblind din casa’n casa shi’n care celebreaza nashterea luĭ Hristos. A umbla cu colinda a umbla colindind. Fig. A umbla ratacind a cutreĭera. P. pl. cp. cu merinde grinda oglinda tinda.

colínd²/colínda (cantec) s. n. / s. f. pl. colínde

colínd s. n. /colínda s. f. pl. colínde

colínda v. colínd²

colínda v. colind

colínda ( de) 1. Cintec popular care se cinta de obicei in ajun de Craciun shi de Anul nou in general insotzit de diverse datini populare. 2. Umbletul colindatorilor de la o casa la alta cu colindul. 3. Drum ruta parcurs. 4. Zi de drum de calatorie. 5. Dar bani care se dau de obicei colindatorilor. Var. colind corinda. Mr. colinda megl. cólida. Sl. kolęda „prima zi a anului” shi sl. din lat. calendae (Miklosich Slaw. Elem. 25; Miklosich Lexicon 299; Cihac II 69; Meyer 196; Byhan 314; Romanski 112; Vasmer 606; Berneker 544; DAR); cf. bg. koleda „sarbatoarea Craciunului” sb. kole(n)da „colind” rus. koljadá „colind” ceh. mag. koleda „cheta colecta” ngr. ϰαλανδα „cintec de felicitare de prima zi a Anului Nou”. Lat. calendae a avut in rom. un reprezentant pierdut *carinde cf. carindar din a carui incrucishare cu colinda a ieshit var. corinda in Trans. Der. colinda vb. (a cinta colinde umblind de la o casa la alta de Craciun sau de Anul Nou; a merge de la o casa la alta a umbla de colo pina colo) cf. bg. koledvam sb. kolèdovati slov. koledovati; colindat s. n. (actziunea shi timpul de a colinda); colindatura s. f. (peregrinare); colindator s. m. (persoana care umbla cintind colinde); colindar s. m. (colindator); calindroi (var. colindroi) s. m. (crai muieratic lenesh haimana) care Lahovary 321 il considera drept cuvint anterior fazei indoeurop. (cf. SHeineanu Semasiol. 45); colindetz s. n. (colinde; dar rasplata pentru colindatori; covrig colac de Craciun; umblat hoinarit).

colínda colinde (corinda) s.f. 1. Cantec traditzional interpretat de copii de flacai sau de adultzi cu prilejul sarbatorilor de iarna: „Corindutza nui mai multa / Sa traiasca cineasculta” (Calendar 1980). 2. Manifestari shi cantece rituale perpetuate din epoca imperiala romana pana in zilele noastre shi raspandite la mai multe popoare din Europa. 3. Dar care se da colindatorilor. ♦ Varianta corinda se utilizeaza doar in Apuseni shi Maramuresh: „Termenul transilvanean dominant care sa adoptat shi de catre folcloristica este cel de colinda; partea de nordvest a Transilvaniei utilizeaza termenul corinda care se mai intalneshte incorporat doar refrenului shi in Zarand Muntzii Apuseni ba chiar shi in jud. Sibiu. (…) Termenul colind cunoashte o mare raspandire in Muntenia shi Dobrogea. TZara Lovishtei foloseshte pe alocuri termenul colindec” (M. Bratulescu 1981). Termenul (mai vechi) corinda < lat. calendae „prima zi a lunii la romani” < rom. *carinde carindar contaminat cu colinda (< sl. kolenda) (DER). Calendae Ianuarii care marca shi inceputul noului an administrativ se sarbatorea de catre romani cu un fast deosebit. Manifestarea avea un puternic caracter augural: se practicau urari de sanatate shi belshug se scruta viitorul prin divinatzii se schimbau daruri (Bratulescu 1981). „SHi azi dupa atatea valuri de secule imnurile shi canturile saturnale se mai aud in Dacia in noaptea Craciunului sub numele de colinde in care ideea de opulentza de viatza patriarhala shi religioasa apare amestecata cu ideile de felicitare predominante in imnurile ce se cantau de junii romani la Calendele lui Ianuarie” (G. Dem. Teodorescu 1874). Aceiashi etimologie e sustzinuta shi de P. Caraman (1931) cu precizarea k anterior saturnaliilor care cadeau iarna intro epoca timpurie Anul Nou era serbat primavara in cinstea zeului Mars pe atunci ocrotitor al agriculturii. Asha se explica incantatziile refrenelor de tipul „Florile dalbe flori de mar” care „trimit direct la calendarul roman dinaintea reformei cand anul nou se serba primavara” (Kernbach 1989). ♦ Var. colinda < sl. kolenda „prima zi a anului” der. tot din lat. calendae: „Slavul colenda derivat shi el din calende shi a patruns la noi prin adoptarea ierarhiei bisericeshti slavobizantine a influentzat forma moshtenita de romani direct din latina. Termenul astfel obtzinut «colinda» a restrans aria de circulatzie a formei mai arhaice careia in buna parte i sa substituit” (Bratulescu 1981: 15; la fel Miklosich Cihac DA cf. DER; DEX MDA).

colínda e (corinda) s.f. 1. Cantec traditzional interpretat de copii de flacai sau de adultzi cu prilejul sarbatorilor de iarna: „Corindutza nui mai multa / Sa traiasca cineasculta” (Calendar 1980). 2. Manifestari shi cantece rituale perpetuate din epoca imperiala romana pana in zilele noastre shi raspandite la mai multe popoare din Europa. 3. Dar care se da colindatorilor. Varianta corinda se utilizeaza doar in Apuseni shi Maramuresh. Pentru corinda: din lat. calendae („primele zile ale fiecarei luni”). Pentru colinda: din sl. kolenda der. din lat. calendae.