Definitzia cu ID-ul 500669:
Dictzionare etimologice
Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
júne (júni) s. m. 1. Tinar flacau. 2. Barbat neinsurat burlac. 3. (Adj.) Tinar. Mr. gione „puternic viteaz” megl. june istr. jure. Lat. jŭvĕnis (Pushcariu 921; CandreaDens. 920; REW 4642; DAR; Diez Gramm. I 155) cf. it. giovine prov. jovne fr. jeune sp. joven port. jovem. Uzul adj. este neol. imprumutat din fr. jeune. Der. junetze s. f. (tineretze) cu suf. etze der. neologic imitind it. giovinezza fr. jeunesse; juni vb. (a trai k burlac); junie s. f. (tineretze; feciorie) cu suf. ie; junime s. f. (tineret tinerime) cu suf. colectiv ime; junimist s. m. (membru al unei celebre asociatzii literare fondate la Iashi in 1867 cu numele de Junimea).