jug sn [At: CORESI EV. 338/32 / Pl: ~uri / E: ml jugum] 1 Dispozitiv de lemn care se pune pe gatul animalelor cornute care trag la car la plug etc. sau in unele tzari se fixeaza de coarnele lor. 2 (Prc) Parte a jugului care se pune pe ceafa animalelor. 3 (Pex) Parte a gatului care se ashaza jugul (1). 4 Pereche de boi. 5 (Reg; ics) Un ~ de paie Un car de paie. 6 (Reg; ics) Un ~ de lemne Un car de lemne. 7 (Irg) Suprafatza de pamant care se poate ara intro zi cu o pereche de boi. 8 (Fig) Robie. 9 (Fig) Umilintza. 10 (Fig) Munca grea. 11 (Ivp; ie) A pune cuiva ~ul dupa cap A stapani pe cineva cu totul. 12 (Irg; ie) A trage in ~ de fier A se lupta din greu cu viatza. 13 (Iae) A fi la ananghie. 14 (D. animale; ie) A trage la ~ A trage carul carutza plugul etc. 15 (Fig; d. oameni; iae) A munci din greu. 16 (Fig; d. oameni; iae) A munci peste puteri. 17 (Ivp; pan) Jujeu (1). 18 (Irg) Colac de lemn imbracat in piele care se pune la gatul calului shi prin care trec hamurile. 19 (Ivp; ie) Un ~ de cal (batran) Cal batran slab shi neputincios. 20 (Irg) Fiecare din cele doua sbantzuri de care e prinsa custura ferastraului sau a joagarului. 21 (Ivp; la casa) Fiecare dintre cele doua barne groase shi lungi profilate in forma de ciubuc din care se compun peretzii casei. 22 (Reg) Grinzi din care este facuta prispa sau pridvorul. 23 (Reg) Rama de la fereastra. 24 (Ivp) Bucata de lemn de la sulul dinainte al razboiului de tzesut prin care intra gaurarul Si: (Ban) jugaritza. 25 (Mar) Purtator de vatale. 26 (Inv; la pescuit mpl) Grinzi de stejar care se pune coshul de la gardul cu leasa pentru k acesta sa poata fi urcat shi coborat. 27 (Ivp; la piua) Rezematoare de la spatele maielor. 28 (Irg; la moara) Parte a morii care tzine postava. 29 (Irg) Grinda de lemn care sustzine piatra morii. 30 (Trs; inv) Broderie inflorata. 31 (Reg) Dig din tulpini suprapuse facut pe tzarmul unui rau. 32 (Reg) Suport de lemn care se ashaza vasul din care beau vitele. 33 Piesa in forma de cadru sau de inel care serveshte la sustzinerea altor piese ale unei mashini sau ale unei unelte. 3435 Grinda sau rigla de lemn folosita la constructzia acoperishurilor. 36 (Teh) Parte componenta a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei mashini electrice care nu are infashurari electrice. corectata

JUG juguri s. n. 1. Dispozitiv de lemn pentru injugarea vitelor avind la partea superioara doua partzi arcuite care se sprijina pe ceafa animalelor injugate sau (in alte tzari) se prind de coarnele lor. Imprejurul gitului [boii] simt k o zgarda de fier urma jugului scos. GIRLEANU L. 39. Boii stau in jug supushi Gata de plecare. IOSIF V. 74. La maicata teoi duce Cind... a face Jugul Mugur. TEODORESCU P. P. 271. ◊ Fig. (Simbolizind apasarea asuprirea tirania munca grea neplacuta) Arta picturii pare k ar fi voit sa scuture jugul artei oratorice. CARAGIALE O. III 249. SHi boierii de duzina ceau tzinut de coarne plugul Uitind traiul de la tzara azi tzaranului pun jugul. BELDICEANU P. 119. Bratzul tau ce sfarma astazi un jug aspru de robie TZie insatzi pregateshte viitor de libertate. ALECSANDRI P. A. 72. ◊ Expr. A trage la jug = (despre animale de tractziune) a trage carul sau carutza; fig. (despre oameni) a munci peste puteri. 2. Jujeu. ♦ Colac de obicei de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gitul cailor shi prin care trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel care serveshte la sustzinerea altor piese ale unei mashini sau ale unei unelte. Jug de joagar. 4. (Regional) Masura de pamint cam de o jumatate de falce adica ceva mai mult decit doua treimi dintrun hectar. V. iugar.

JUG ~uri n. 1) Piesa de lemn care se pune pe grumazul unor animale in special al boilor care trag la car sau la plug. ◊ A trage la ~ a) a trage carul sau plugul; b) a munci din greu; a indeplini sarcini grele; a se speti. A se baga in ~ a se angaja sa faca ceva foarte greu. 2) fig. Constrangere materiala sau morala. 3) fig. Munca grea shi istovitoare. 4) Piesa tehnica folosita k suport pentru alte piese ale unui mecanism. ~ de joagar rama ferastraului. /<lat. jugum

jug n. 1. unealta de lemn in care se prind vitele shi caii spre a trage; 2. fig. robie: scuturara jugul paganilor; 3. doi boi; 4. vita de pashunat: doi boi de jug; 5. Tr. cusatura cu flori: camasha cu jug la guler. [Lat. JUGUM].

jug n. pl. urĭ (lat. jŭgum it. giogo pv. jo fr. joug cat. jou sp. yugo pg. jugo. Din aceĭashĭ rad. sint: ajung con dez in shi subjug conjugal). O unealta de lemn in care se vira giturile a doĭ boĭ care trebĭe sa traga. Alta unealta care cuprinde gitu unuĭ cal care trage. Jujaŭ alta unealta care se pune in juru gituluĭ unuĭ porc k sa nu treaca pin gardurĭ. Fig. Robie servitute dominatziune: a scutura jugu strain.

jug s. n. pl. júguri

jug s. n. pl. júguri

JUG s. 1. jujeu (reg.) hadarau. (~ la gatul porcilor al vitzeilor.) 2. (TEHN.) (reg.) razboi. (~ la joagar.)

JUG s. v. amnar ceafa rezematoare.

JUG s. 1. jujeu (reg.) hadarau. (~ la gitul porcilor al vitzeilor.) 2. (TEHN.) (reg.) razboi. (~ la joagar.)

jug s. v. AMNAR. CEAFA. REZEMATOARE.

jug (júguri) s. n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car la plug etc. 2. Suprafatza care o poate ara o pereche de vite intro zi. 3. Povara tiranie robie. 4. Gitar hamut. 5. Jujeu. 6. Cadru la ferastraul actzionat de fortza apei. 7. Grinda. 8. Dispozitiv de prindere la razboiul de tzesut. 9. Suport de lemn pentru navod. Var. (Mold.) giug. Mr. giug megl. istr. jug. Lat. iŭgum (Pushcariu 916; CandreaDens. 913; DAR; REW 4610) cf. it. giogo prov. jo fr. joug cat. jou sp. yugo port. jugo. Der. jugan s. m. (bou; cal castrat) in sensul de „devenit bun de jug” intrucit taurii shi caii necastratzi nu sint buni k animale de povara (dupa Tiktin de la procedeul castrarii care se facea cu ajutorul unui cleshte in forma de jug; insa acest uz nu pare sa poata fi documentat); jugani vb. (a castra); juganeala s. f. (castrare); juganitor s. m. (persoana care castreaza animale); juganar s. m. (persoana care castreaza animale); jugar adj. (bun de jug) cu suf. ar (dupa Pushcariu 917 REW 4604 shi CandreaDens. 916 din lat. iŭgārius); jugarit s. n. (pretz al lemnului care il pot cara din padure o pereche de boi injugatzi); jugarel (var. jugurel juguretz) s. m. (dumbetz sclipetz Teucrium Chamaedrys); jugului vb. (a pune la jug a injuga); injuga vb. (a pune la jug a injuga a subjuga a inrobi; refl. a se dedica in exclusivitate; refl. a se uni; Arg. a fugi a scapa) cf. lat. iŭgāre; injugatura s. f. (pereche de animale injugate); injugator adj. (bun de jug bou destinat aratului); desjuga vb. (a scoate din jug); subjuga vb. (a oprima a impila) format pe baza fr. subjuguer; jugastru s. m. (arbore cu lemnul alb shi tare Acer campestre) mr. giugastru megl. jugastru de la jug cu suf. astru sau poate de la un lat. *iŭgāster (Pushcariu 918; CandreaDens. 917; REW 4605; DAR) deoarece se folosea la confectzionarea jugurilor (este greshita der. propusa de Cihac II 511 din mag. javor < sl. javorŭ; dupa Diculescu Elementele 482 din gr. ζύγαστρον de la ζυγόν „ulm”; cf. Rosetti I 168).

jug juguri s. n. (glum.) casatorie casnicie.

jugul casniciei expr. (peior.) privatziuni care le presupune viatza conjugala.