JUJÉU jujeie s. n. Jug mic triunghiular pus la gatul porcilor shi al altor animale spre a le impiedica sa treaca prin garduri shi sa intre in locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucata de lemn atarnata la gatul cainilor spre ai impiedica sa alerge dupa vanat sau sa treaca prin anumite locuri. [Var.: jujau s. n.] Din sb. žežej.

jujeu sm [At: PAMFILE I. C. 146 / V: jajau jaj~ jaj~ jaj~ jijau ji~ jugau jugeu jujau / Pl: ~eie / E: slv жѧжєль] 1 Jug mic triunghiular pus la gatul porcilor shi al altor animale spre a le impiedica sa treaca prin garduri sa intre in locurile cultivate Si: hadarau jug (17) juglau². 2 Aparat pentru torturat cainii. 3 (Pex) Datina din prima zi de luni a Postului mare cand se chinuie caini. 4 Bucata de lemn atarnata la gatul cainilor spre ai impiedica sa alerge dupa vanat sau sa treaca prin anumite locuri.

JUJÉU jujeie s. n. Jug mic triunghiular pus la gatul porcilor shi al altor animale spre a le impiedica sa treaca prin garduri shi sa intre in locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucata de lemn atarnata la gatul cainilor spre ai impiedica sa alerge dupa vanat sau sa treaca prin anumite locuri. [Var.: jujau s. n.] Din scr. žežej.

JUJÉU jujeie s. n. (SHi in forma jujau) Un fel de jug mic triunghiular care se pune la gitul porcilor shi al altor animale stricatoare pentru a le impiedica sa treaca prin garduri shi sa intre in gradini shi in semanaturi. SHtefan: O! Raresh eshti k un cine scapat din jujau. DELAVRANCEA A. 139. Atit de treaba ce este Numai jujeu i lipseshte. PANN P. V. III 39. Varianta: jujắu s. n.

jajau sn vz jujeu

jajeu sn vz jujeu

jajeu sn vz jujeu

jajeu sn vz jujeu

jijau sn vz jujeu

jijeu sn vz jujeu

jugau² sm vz jujeu

jugeu sm vz jujeu

jujau sn vz jujeu

jijeu n. V. jujau.

jujau n. 1. jug de trei lemne ce se pune la gatul porcilor spre ai opri de a face stricaciuni; 2. tarbaca cainilor (in Dobrogea). [Cf. serb. JEJELĬ bata de legat cainii ciobaneshti].

jujắŭ n. pl. aĭe (sirb. žeželj inf. de jug). Vest. Sud. Jug p. porcĭ a doŭa zi dupa lasatu seculuĭ. A da la jujaŭ a da in tarbaca.

jujéu s. n. art. jujéul; pl. jujéie

jujéu s. n. art. jujéul; pl. jujéie

jujeu pl. jujeie

jujeu eie.

JUJÉU s. v. jug.

JUJEU s. jug (reg.) hadarau. (~ la gitul porcilor al vitzeilor.)

jujéu (jujéie) s. n. 1. Bucata de lemn atirnata la gitul ciinilor pentru ai impiedica sa alerge dupa vinat. 2. Carcasa prevazuta cu o funie rasucita unde se leaga shi se bat ciinii in prima zi de luni a postului. Var. jijeu jugau. Sl. žĕželĭ „zgarda” (Cihac II 161; Tiktin; DAR). Ultima var. indica o incrucishare cu jug.

jugắu s.n. (reg.) V. jujéu.