jujeu sm [At: PAMFILE, I. C. 146 / V: jajău, jaj~, jăj~, jâj~, jijău, ji~, jugău, jugeu, jujău / Pl: ~eie / E: slv жѧжєль] 1 Jug mic triunghiular, pus la gâtul porcilor și al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri, să intre în locurile cultivate Si: hădărău, jug (17), juglău². 2 Aparat pentru torturat câinii. 3 (Pex) Datină din prima zi de luni a Postului mare, când se chinuie câini. 4 Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri.