JUG juguri s. n. 1. Dispozitiv de lemn pentru injugarea vitelor avind la partea superioara doua partzi arcuite care se sprijina pe ceafa animalelor injugate sau (in alte tzari) se prind de coarnele lor. Imprejurul gitului [boii] simt k o zgarda de fier urma jugului scos. GIRLEANU L. 39. Boii stau in jug supushi Gata de plecare. IOSIF V. 74. La maicata teoi duce Cind... a face Jugul Mugur. TEODORESCU P. P. 271. ◊ Fig. (Simbolizind apasarea asuprirea tirania munca grea neplacuta) Arta picturii pare k ar fi voit sa scuture jugul artei oratorice. CARAGIALE O. III 249. SHi boierii de duzina ceau tzinut de coarne plugul Uitind traiul de la tzara azi tzaranului pun jugul. BELDICEANU P. 119. Bratzul tau ce sfarma astazi un jug aspru de robie TZie insatzi pregateshte viitor de libertate. ALECSANDRI P. A. 72. ◊ Expr. A trage la jug = (despre animale de tractziune) a trage carul sau carutza; fig. (despre oameni) a munci peste puteri. 2. Jujeu. ♦ Colac de obicei de lemn imbracat in piele care se pune uneori la gitul cailor shi prin care trec hamurile. 3. Piesa in forma de cadru sau de inel care serveshte la sustzinerea altor piese ale unei mashini sau ale unei unelte. Jug de joagar. 4. (Regional) Masura de pamint cam de o jumatate de falce adica ceva mai mult decit doua treimi dintrun hectar. V. iugar.