ROBÍE robii s. f. 1. (In Evul Mediu in TZara Romaneasca shi Moldova) Institutzie caracterizata prin dependentza totala a unui om fatza de stapanul sau. ♦ Captivitate prizonierat. 2. Stare de dependentza politica sociala shi economica in care sunt tzinute o tzara un grup social un individ. 3. (Pop.) Mentzinerea unei persoane in temnitza; p. ext. inchisoare temnitza. Rob + suf. ie.

robie sf [At: VARLAAM C. 273 / Pl: ~ii / E: rob + ie] 1 Stare conditzie sociala de rob (1) Si: sclavie (ivr) robitura. 2 Robire (1). 3 (Ivp) Prizonierat. 4 (Inv; ie) A face ~ (unei tzari) A lua captivi robi dintro tzara. 5 Munca (fizica sau intelectuala) grea. 6 Viatza k de rob (1). 7 Stare de dependentza politica sociala shi economica in care este mentzinuta o tzara o clasa sociala etc. Si: asuprire (5) exploatare (5). 8 (Ivr) Cucerire (2). 9 (Pop) Stare a unei persoane intemnitzate Si: (Mar) robshag. 10 (Pex) Temnitza. 11 (Fig) Subjugare dependentza a unei persoane fatza de un sentiment o pasiune o preocupare etc. Si: dominatzie (1) robire (4).

ROBÍE robii s. f. 1. Stare conditzie sociala de rob (1). 2. Stare de dependentza politica sociala shi economica in care sunt tzinute o tzara un grup social un individ. 3. (Pop.) Mentzinerea unei persoane in temnitza; p. ext. inchisoare temnitza. Rob + suf. ie.

ROBÍE (rar) robii s. f. 1. Stare conditzie sociala de rob (v. sclavie) de iobag (v. iobagie sherbie) sau de captiv. Luau turcii pe atunci fete shi muieri in robie. STANCU D. 11. SHerbi ai pamintului pribegitzi k sa scape de robie. C. PETRESCU A. R. 55. Robia este o consecuentza (= consecintza) neaparata a sistemii de claca ea totdeauna a insotzito sau a venit indata dupa dinsa. BALCESCU O. I 137. ♦ Fig. Dominatzie. Bunurile spirituale elibereaza pe tinar de robia instinctelor shi deschid orizont larg generozitatzii. SADOVEANU E. 47. 2. Stare de dependentza politica sociala shi economica in care este tzinuta o tzara o clasa sociala un individ. Curata voie buna shi sfinta bucurie Din lantzul de robie nu pot sa mai invie. ARGHEZI V. 119. Voua ce va ramine?... Robia viatza toata lacrimi peo neagra pine. EMINESCU O. I 60. Viatza shi robia nu pot stampreuna Nu e tot dodata pace shi furtuna. BOLINTINEANU O. 58. ◊ (Personificat) Dami tot amarul toata truda Atitor patimi fara leacuri Dami viforul in care urla SHi gem robiile de veacuri. GOGA P. 7. 3. (Popular) Mentzinerea unei persoane in temnitza; temnitza inchisoare. Frunza verde iacaasha Temnitzai numai colea: Ce lucru poate sa fie Sa ma bage in robie Nelegat nevinovat?... Numai mindra mo bagat! JARNÍKBIRSEANU D. 101.

ROBÍE ~i f. 1) Stare de rob; sclavie. Aflat in ~. 2) fig. Situatzie de dependentza totala; sclavie. [G.D. robiei] /rob + suf. ~ie

robie f. 1. captivitate; 2. servitute sclavaj.

robíe f. (d. rob. D. rom. vine sirb. robija munca silnica). Servitute sclavie captivitate starea de rob.

robíe s. f. art. robía g.d. art. robíei; pl. robíi art. robíile

robíe s. f. art. robía g.d. art. robíei; pl. robíi art. robíile

ROBÍE s. 1. v. sclavie. 2. sclavie (fig.) lantzuri (pl.). (Aflat in ~ la turci.) 3. v. subjugare. 4. v. captivitate.

ROBÍE s. v. arest captivitate inchisoare ocna penitenciar prizonierat pushcarie temnitza.

ROBIE s. 1. aservire sclavaj sclavie. (Stare de ~.) 2. sclavie (fig). lantzuri (pl.). (Aflat in ~.) 3. aservire inrobire robire subjugare supunere (fig.) infeudare ingenunchere. (~ unui popor strain.) 4. captivitate sclavie (livr.) servitute (rar) sclavaj (inv.) prada robire robitura sclavism sherbie. (~ evreilor in antichitate.)

robie s. v. AREST. CAPTIVITATE. INCHISOARE. OCNA. PENITENCIAR. PRIZONIERAT. PUSHCARIE. TEMNITZA.

Robie ≠ libertate