ROBÍE (rar) robii s. f. 1. Stare conditzie sociala de rob (v. sclavie) de iobag (v. iobagie sherbie) sau de captiv. Luau turcii pe atunci fete shi muieri in robie. STANCU D. 11. SHerbi ai pamintului pribegitzi k sa scape de robie. C. PETRESCU A. R. 55. Robia este o consecuentza (= consecintza) neaparata a sistemii de claca ea totdeauna a insotzito sau a venit indata dupa dinsa. BALCESCU O. I 137. ♦ Fig. Dominatzie. Bunurile spirituale elibereaza pe tinar de robia instinctelor shi deschid orizont larg generozitatzii. SADOVEANU E. 47. 2. Stare de dependentza politica sociala shi economica in care este tzinuta o tzara o clasa sociala un individ. Curata voie buna shi sfinta bucurie Din lantzul de robie nu pot sa mai invie. ARGHEZI V. 119. Voua ce va ramine?... Robia viatza toata lacrimi peo neagra pine. EMINESCU O. I 60. Viatza shi robia nu pot stampreuna Nu e tot dodata pace shi furtuna. BOLINTINEANU O. 58. ◊ (Personificat) Dami tot amarul toata truda Atitor patimi fara leacuri Dami viforul in care urla SHi gem robiile de veacuri. GOGA P. 7. 3. (Popular) Mentzinerea unei persoane in temnitza; temnitza inchisoare. Frunza verde iacaasha Temnitzai numai colea: Ce lucru poate sa fie Sa ma bage in robie Nelegat nevinovat?... Numai mindra mo bagat! JARNÍKBIRSEANU D. 101.