jug n. pl. urĭ (lat. jŭgum it. giogo pv. jo fr. joug cat. jou sp. yugo pg. jugo. Din aceĭashĭ rad. sint: ajung con dez in shi subjug conjugal). O unealta de lemn in care se vira giturile a doĭ boĭ care trebĭe sa traga. Alta unealta care cuprinde gitu unuĭ cal care trage. Jujaŭ alta unealta care se pune in juru gituluĭ unuĭ porc k sa nu treaca pin gardurĭ. Fig. Robie servitute dominatziune: a scutura jugu strain.